Educație

Cronică literară | O vrânceancă a scris biografia unicului cosmonaut român

Ziarul de Vrancea
11 ian 2019 758 vizualizări

Când Annie Muscă s-a decis să scrie monografia cosmonautului român Dumitru Dorin Prunariu căpătase deja destulă experienţă de monografist. Elabora o monografie cu aceeaşi abilitate dobândită, cu care Geo Bogza, bunăoară, ar fi scris un reportaj despre ţara de lut. Avea deja în palmares o monografie despre Tudor Vornicu (2008), altele două despre umoristul Dan Mihăescu şi  Pantelie Tuţuleasa şi încă multe-altele aflatele în stadiu de proiect, sau în diferite stadii de procesare. Este, orice s-ar spune, o scriitoare harnică, prolifică şi cu mare trecere la cititori. În literatura română nu ştiu pe altcineva care să fi arătat atâta apetenţă pentru genul monografic, să-i fi conferit atâta credit şi excelenţă cum văd c-a făcut Annie Muscă.

   Ca şi în monografiile anterioare şi aceasta despre Dumitru-Dorin- Prunariu este împănată cu multe imagini şi ilustraţii care-l au centru pe cosmonautul român în anii formării sale intelectuale şi profesionale şi în toată evoluţia sa subiectivă. Aflăm, bunăoară că încă din copilărie a arătat un interes nescăzut pentru aeromodelism şi aparate de zbor iar toată formarea sa profesională ulterioară s-a derulat în această direcţie, a interesului pentru aeronautică şi pentru noile modele de zbor. Această lucrare, mărturiseşte şi autoarea într-o succintă prefaţă, este prima monografie a unicului cosmonaut român şi o mărturie despre trecutul recent, despre anii în care cercetării i se acorda o atenţie deosebită, iar institutele de profil erau motoarele dezvoltării ştiinţei româneşti. Prunariu este din acest punct de vedere una dintre elitele şcolii româneşti din a doua parte a secolului trecut.  

      S-a născut la 27 septembrie 1952 la Braşov şi-a rămas toată viaţa legat afectiv şi emoţional de acest oraş, care, la vremea naşterii sale purta numele celui mai odios călău din câte a cunoscut omenirea. În 1967 a devenit elev la Liceul Teoretic nr.4 din Braşov, devenit din 2002 Colegiu Naţional Grigore Moisil cu profil de matematică-fizică. Era în al doilea an de liceu (în 1969) când a aflat, odată cu întreaga omenire, de aventura primului pas al omului pe lună. Cum era de aşteptat,  pasiunea tânărului elev pentru aeromodelism avea să-i aducă şi primele recunoaşteri. Abia împlinise 17 ani când i s-a decernat Premiul Republican la Concursul de Creaţie Minitehnius, când a avut prilejul să-l cunoască şi să capete încurajări de la însuşi Henri Coandă. 

      A fost şi a rămas  unul dintre absolvenţii de excepţie ai liceului braşovean şi în 1911, când s-a aniversat 40 de ani de la trecerea bacalaureatului şi 30 de ani de la prima sa călătorie spaţială şi-a invitat la fosta sa şcoală nu mai puţin de trei colegi de zbor şi de  pregătire cosmică: pe fostul său partener de zbor Leonid Popov din Rusia, pe Bertalam Farcaş din Ungaria şi pe Alexandr Alexandrov din Bulgaria A fost o întâlnire memorabilă şi-a rămas înscrisă în analele liceului şi-n memoria participanţilor ca o întâlnire referenţială.

      În toamna anului 1971 a devenit student la Facultatea de Construcţii Aerospaţiale, unde existau trei secţii – Aeronave,Motoare şi Aparate de bord, pentru care se putea opta începând cu anul III de studii. Se-nţelege că opţiunea sa a fost pentru secţia Aeronave.

      La 17 august 1974 s-a căsătorit cu Crina Ursu, o colegă de facultate cu care va da naştere la doi copii, amândoi urmându-şi părinţii în Rusia în timpul lungii pregătiri a zborului cosmic.

      Monografia d-nei Annie Muscă insistă mult asupra perioadei de pregătire specială în Orăşelul stelar, situat undeva pe lângă Moscova. Viitorilor cosmonauţi li se asigura o bună protecţie când părăseau incinta garnizoanei. De câte ori plecau la Moscova pentru a merge la ambasadă sau, pur şi simplu, la cumpărături li se punea la dispoziţie o maşină oficială cu şofer şi un ofiţer de protecţie. La un moment dat, candidaţii noştri au descoperit că şoferul repartizat de fiecare dată era din Moldova şi cunoştea limba română. Acest lucru trebuia ţinut secret, dar din naivitate, şoferul a schimbat câteva vorbe cu ei în româneşte, în prezenţa ofiţerului de protecţie. De a doua zi şoferul a dispărut din garnizoană, fiind probabil mutat disciplinar undeva prin Siberia (p.96).

      Apoi pregătirile intră în linie dreaptă şi la 12 mai 1981 Dumitru-Dorin Prunariu este confirmat oficial ca nominalizat pentru proiectatul zbor spaţial. În ultimele nopţi a dormit pe un pat special, înclinat cu 7 grade în jos, ca să se obişnuiască cu presiunea sanguină suplimentară în cap.

      La 14 mai 1981 s-a dat startul. În timp ce-şi punea costumul special de cosmonaut şi-a prins degetul mare de la mâna dreaptă între scafandru şi suportul în care se aşeza pentru verificare. Sângera, dar  n-a arătat decât comandantului echipajului, lui Leonid Popov, care îl sfătuieşte să nu spună la nimeni. Chiar pentru atâta lucru neimportant exista pericolul schimbării echipajului principal cu cel de rezervă.

      Zborul în sine s-a desfăşurat după programul anticipat. Pe la 19,30 – 20,00 trecea zilnic de pe deasupra României. De acolo, de sus România se vedea ca de mărimea unei pâini rumene de casă (p.133-134). Deasupra Americii, dar şi a Pacificului,  îşi va aminti mai târziu, nu aveam voie să transmitem absolut nimic. Semnalul putea fi interceptat, iar sovieticii nu voiau ca adversarii americani să ştie ce transmitem (p.135). 

      Ceea ce subliniază apăsat autoarea în monografia sa este rolul activ şi plin de iniţiativă jucat de cosmonautul român în timpul zborului. N-a fost deloc o cifră anonimă într-o grupare ad hoc, ci o prezenţă utilă, profesionistă şi responsabilă, cu multe iniţiative (bunăoară abilităţile fotografice) care au asigurat succesul misiunii.

      Echipajul în alcătuirea sa completă a convieţuit o săptămână, dar au rămas legaţi ombilical definitiv într-o prietenie neperimată, cimentată în cadrul aventurii lor cosmice.

      Cum spuneam, textul monografic este complinit cu numeroase imagini şi ilustraţii, astfel că lectorul ia cunoştinţă nu doar cu o biografie bine scrisă, dar şi cu albumul privat al cosmonautului român. Una dintre imagini îl înfăţişează pe Dumitru Prunariu în vizită acasă la poetul Nichita Stănescu, alături de Dora (soţia poetului), de omul de televiziune Alexandru Stark şi de Aurelian Titu Dumitrescu. A fost şi a rămas una dintre cele mai populare personalităţi româneşti şi nu-mi pot reprima amintirea vizitei sale la Tecuci, când, în localul unde a luat masa oficială, n-a refuzat nici o chelneriţă, dintre cele ce-l invitau la un instantaneu fotografic

      Trec peste sutele de imagini de la diferite manifestări publice şi mă opresc asupra celei ce-l înfăţişează alături de Radu Beligan şi Florin Piersic – semn evident că oamenii mari se bucură ori de câte ori se regăsesc împreună.

Vrânceanca Annie Muscă este autoarea mai multor monografii interesante, dar cred că aceasta, consacrată lui Dumitru Prunariu, este printre cele mai bine realizate, pentru că autoarea reconstituie nu doar un traseu de viaţă, dar îl reconstituie, vorba lui Hegel,  cu drum cu tot, cu tot cortegiul de fapte şi întâmplări colaterale menite să confere consistenţă şi substanţă lucrului bine gândit, bine realizat şi bine perspectivat. O felicităm pe autoare pentru această ispravă monografică şi-mi fac speranţe că nu-şi va reprima travaliul scriitoricesc până când nu va epuiza setul complet al monografiilor cu oameni de seamă.   

Ionel NECULA – critic si istoric literar, membru RSR


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.