Doliu în învățământul vrâncean: Profesorul Ion (Nelu) Dumitrache a plecat dintre noi
Un omagiu semnat de profesorul Costică Neagu
Profesor de geografie, fost inspector școlar și dascăl apreciat în Negrilești și Focșani, Ion (Nelu) Dumitrache rămâne în memoria generațiilor de elevi și colegi. Profesorul Costică Neagu evocă, într-un emoționant text In Memoriam, viața și activitatea unuia dintre oamenii care au marcat școala vrânceană.
PROFESORULUI ION (NELU) DUMITRACHE, IN MEMORIAM
(19 august 1950 – 10 iulie 2026)
Zilele acestea ne-a părăsit, plecând la cele veșnice, profesorul Nelu Dumitrache cum îi spuneau prietenii și apropiații.
L-am cunoscut pe Nelu Dumitrache în 1975, la Negrileștii Vrancei, la Școala Gimnazială ,,Dumitru Pricop” unde a venit prin repartiție guvernamentală și de unde eu plecasem prin transfer în anul 1972. Faptul că eram din Negrilești, iar sora mea era învățătoare acolo, mă întâlneam des cu dascălii din satul natal.
Iată ce scriam în lucrarea ,,Costică NEAGU – Școala negrileșteană la 150 de ani”, Ed. Terra, 2016, despre profesorul Ion Dumitrache.
* * *
Ion DUMITRACHE (n. 19 aug. 1950)
Absolvent al Facultăţii de geologie-geografie a Universităţii din Bucureşti în anul 1975, profesorul Ion Dumitrache a fost repartizat la Şcoala cu clasele I-X din Ne-grileşti, Judeţul Vrancea, unde a lucrat până în anul şcolar 1982-1983.
După plecarea, prin transfer, de la Negrileşti, profesorul Ion Dumitrache a lucrat la Şcoala Vulcăneasa, apoi la mai multe şcoli din Focşani, a fost detaşat la Colegiul Naţional ,,Unirea”, din Focşani.
În anii 1996-2006, a fost inspector şcolar la ISJ Vrancea, la specialitatea geografie.
În prezent, este titularul Colegiului Naţional ,,Alexandru Ioan Cuza” din Focşani.
Despre perioada negrileşteană, profesorul Ion Dumitrache ne mărturiseşte următoarele:
Amintiri de la începuturi
De neuitat rămâne ziua de 1 decembrie 1975 când, cu un geamantan în mână, mă îndreptam din Focşani, cu emoţie şi curiozitate, spre Negrilesti, locul unde mi-am petrecut 8 din cei mai frumoşi ani ai vieţii mele.
Cum am găsit Negrilestii!?... sat de legendă, aşezat între dealuri molcome, ce creează privelişti încântătoare, pline de viaţă. Am găsit Negrileştii într-o perioadă de tranziţie, unde viaţa arhaică, tradiţională era în descompunere, lăsând loc uneia mai trepidante, unde lampa cu gaz era înlocuită de curentul electric, unde un mare număr de oameni se îndreptau spre Ardeal, la muncă şi de unde elevii, în număr la fel de mare, părăseau satul natal, urmând licee sau şcoli profesionale.
Pe atunci, şcoala era centrul vital al satului, nu datorită poziţiei sale, ci mai ales datorită dorinţei părinţilor care doreau ca elevii să înveţe, să frecventeze cursurile acestei instituţii de învăţământ.
În anul şcolar 1975-1976 şcoala s-a ,,primenit” cu un număr de 8 cadre didactice noi, calificate, aspect important în creşterea calităţii actului didactic. Acest colectiv didactic a deschis noi orizonturi elevilor în dorinţa lor de realizare în plan profesional şi nu numai.
Toată această perioadă îmi trezeşte un tezaur de amintiri, unele extraordinare, dar şi unele mai puţin plăcute. Cum să uit atmosfera din cancelarie, practicile agricole, la culesul viilor sau la plantaţiile de arbuşti, plimbările pe dealurile acoperite cu fâneţe, gărzile nocturne de la Primăria Bârseşti, încercările de a învăţa să schiez în dimineţile cu geruri năprasnice, lungile seri de la Căminul cultural, unde învăţam tenis de masă, ieşirile nocturne ale unei tinereţi agitate şi multe altele?
Aici am legat prietenii, dintre care unele dăinuiesc şi astăzi. Amintesc aici pe Emil Radu, Romică Zăbrăuţeanu şi elevul de atunci Ion Dochioiu (Doc).
Un pios omagiu inegalabilului Dorin Constantinescu, un prieten cu totul şi cu totul aparte, care va rămâne veşnic în amintirea mea şi a altora.
*
Drum lin în lumină, Distinse Coleg! Să știi că foștii tăi elevi din Negrilești, te poartă în suflet pentru totdeauna! Dumnezeu să te aibă în grija Sa!
Costică NEAGU
Doliu în învățământul vrâncean
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
