Educație

Destine aeronautice în poarta Focșanilor

Ziarul de Vrancea
31 mai 2018 787 vizualizări

De la începuturile existenţei sale, aviaţia, devenită, mai mult decât la alte popoare, simbolul nostru naţional, fiind identificată cu însăşi fiinţa poporului român, a fost frumos reprezentată de o pleiadă de fii ai neamului, cu nimic mai prejos decât înaintaşii lor din Occident, care au plătit de cele mai multe ori cu viaţa temeritatea lor de a zbura aidoma păsărilor cerului.

Iar istoria noastră în cucerirea oceanului aerian ne-a situat în anvangarda aeronauticii mondiale, ca un dat al poporului român, aviaţia română fiind printre primele aviaţii din lume care a folosit recunoaşterile aeriene pentru „luminarea” armatelor terestre şi a înfiinţat, ca activitate de pionierat mondial, şcoli de pilotaj pentru formarea piloţilor militari şi civili, care au adus glorie aripilor tricolore.

Aidoma altor locuri din România, unde aviaţia a fost binecuvântată cu primordialitatea începutului şi judeţul Vrancea a constituit un loc sfânt pentru apariţia şi dezvoltarea aviaţiei, zona această fiind utilizată pentru desfăşurarea zborurilor de la începuturile existenţei acestei activităţi în România.

Pentru a demonstra adevărul acestei afirmaţii voi aminti două momente semnificative:

Evenimentul se circumscrie celebrului raid realizat de sublocotenentul aviator Gheorghe Negrescu, la un an după brevetarea ca pilot militar la celebra Şcoală de Pilotaj înfiinţată de avocatul Cerchez la Chitila şi la două luni de la înfiinţarea, prin Înalt Decret Regal, a primei Şcoli Militare de Pilotaj din România la 1 aprilie 1912.

Istoria a consemnat faptul că, la data de 26 mai/7 iunie 1912 la ora 4.20 sublocotenentul aviator Gheorghe Negrescu a decolat în raidul Cotroceni-Iaşi, cu intenţia de a duce salutul tinerei aviaţii la dezvelirea monumentului domnitorului Alexandru Ioan Cuza, în ziua de 27 mai/8 iunie, la Iaşi. Datorită unei defecţiuni tehnice, pilotul a reuşit să aterizeze la Bârlad în data de 27 mai/8 iunie, fiind în imposibilitate de a mai evolua la sărbătoarea de la Iaşi. În ziua următoare, 28 mai/9 iunie, sublocotenentul Negrescu a participat la revista trupelor din garnizoana Bârlad efectuată de regele Carol I, prilej cu care pilotul a executat un scurt program de zbor în prezenţa acestuia. Sublocotenentul aviator Gheorghe Negrescu a decolat a treia zi în zori, 29 mai/10 iunie (stil nou), aterizând la FOCŞANI, unde, din cauza unor defecţiuni apărute la motor, a îmbarcat avionul în tren.

Raidul aerian efectuat a reprezentat „un succes al aviaţiunii noastre tinere şi a pregătirii excepţionale a sublocotenentului Negrescu Gheorghe, care s-a încumetat să zboare cu un aparat care avea motorul vechi şi nu mai funcţiona normal, dând semne de oboseală...” (Arhivele Militare Române, fond Direcţia 4 Geniu, dosar 404, f. 151), prilej de sărbătoare pentru toţi iubitorii aviaţiei din România şi, în special, pentru cei din judeţul nostru.

Apariţia şi avântul aeronauticii mondiale la început de veac XX, achiziţionarea primelor avioane în România şi utilizarea lor mai ales pentru instruirea piloţilor a determinat un mare entuziasm în rândul opiniei publice care, prin donaţii publice semnificative, a înţeles să contribuie la dezvoltarea aviaţiei, în general şi a aviaţiei militare, în special, ca un mijloc rapid de locomoţie, dar şi ca armă care putea contribui la întărirea capacităţii de apărare a ţării.

Pe acest fond de solidaritate, în anul 1912, prinţul George Valentin Bibescu a fondat Liga Naţională Aeriană, persoană juridică al cărui scop era de a înzestra Armata Română cu aeroplane, treptat şi în măsura mijloacelor disponibile.

Liga Naţională Aeriană a lansat liste de subscripţie imediat după înfiinţare, iar graţie entuziasmului românilor au fost adunate sume semnificative. În cadrul acestui efort, oraşul Focşani şi toate comunele din judeţ s-au manifestat activ pentru promovarea aviaţiei în mediul putnean (Putna era denumirea anterioară a judeţului care cuprindea cea mai mare parte din actualul judeţ Vrancea). În acest sens, Arhivele Judeţene Vrancea păstrează în fondurile sale mărturii elocvente despre entuziasmul şi adeziunea locuitorilor la acest fenomen, de mare noutate, în curs de afirmare.

Declanşarea primului război mondial a determinat autorităţile române, civile şi militare, să se preocupe în mod serios de pregătirea şi dotarea aviaţiei, în condiţiile în care starea de neutralitate declarată oficial la începutul războiului, era unanim recunoscută ca o stare provizorie.

În ciuda eforturilor depuse, la declanşarea mobilizării şi intrării României în război, Corpul Aerian Român înfiinţat în anul 1915 se putea baza pe 94 piloţi şi 84 observatori aerienei, aviaţia fiind dotată în total cu 53 de avioane de tip Maurice Farman, Caudron, Morane Saulnier, Voisin, Bleriot monoplan, Bristol Tractor şi Henri Farman, din care numai 24 de avioane capabile să îndeplinească misiuni de război, dar aceste aparate nu erau înarmate cu mitraliere de bord şi nu dispuneau de lansatoare de bombe.

La 15 august 1916, România, în conformitate cu Convenţiile politică şi militară încheiate la 4 august, s-a alăturat Antantei şi a intrat în război cu dorinţa de a-şi îndeplini idealul de unitate naţională, trecând în Transilvania prin trecătorile Carpaţilor.

Cu tot elanul şi spiritul de sacrificiu dovedite de trupele române, copleşită de forţele inamicului, armata română s-a văzut nevoită să se retragă, luptând pas cu pas, spre sud şi est. Concomitent cu ofensiva din Transilvania, o armată germană a trecut Dunărea pe la Zimnicea. Ameninţate să fie prinse din două părţi, ca într-un cleşte, după o încercare neizbutită de a opri ofensiva inamicului pe râul Neajlov, trupele române au fost nevoite să se retragă în Moldova, Oltenia şi Muntenia fiind ocupate de trupele inamicului.

La aceste acţiuni de luptă, aviaţia a participat cu totalitatea forţelor şi mijloacelor existente în organica sa, executând în principal, misiuni de recunoaştere la vedere şi fotografice asupra coloanelor inamicului în deplasare, concentrărilor de forţe, aliniamentelor atinse de trupe în diferite etape ale luptei, precum şi misiuni de legătură în folosul comandamentelor marilor unităţi române, dând şi primele ei jertfe.

Sosirea în ţară a misiunii militare franceze, comandată de generalul Berthelot şi ulterior, a unei misiuni aeronautice comandată de colonelul Malherbre, în luna decembrie 1916, formată din 35 de ofiţeri, 11 adjutanţi, 38 de sergenţi, 28 caporali şi 165 soldaţi, a condus la reorganizarea completă a Aeronauticii Române. Observatorii şi piloţii francezi au fost repartizaţi la grupuri şi escadrile alături de zburătorii români. Metodele franceze au fost predate în Şcoli de observatori, antenă, comandament şi aplicate la unităţi.

Potrivit acestui proces, până în luna mai 1917, Aeronautica română a fost reorganizată pentru a participa la campania anului 1917, în 3 grupuri aeronautice şi un corp de aerostaţie puse la dispoziţia armatelor de operaţii, astfel:

Director - Locotenent colonel de Verguette

Comandantul Aviaţiei - Maior aviaţie Fotescu Costache

Grupul 1 Aeronautic Bacău la Armata 2 Română

Maior av. Sturdza

Escadrila N1 - Căpitan Micheletti

Escadrila F2 - Căpitan Chalet Panait

Escadrila F3 - Căpitan Ştefănescu Scarlat

Grupul 2 Aeronautic Tecuci la Armata 4 Rusă

Maior av. Popovici Andrei

Escadrila N3 - Căpitan Grand

Escadrila F4 - Căpitan Giossanu Haralambie

Escadrila F7 - Căpitan Gaulin

Grupul 3 Aeronautic Galaţi la Armata 6 Rusă

Maior av. Capşa Nicolae

Escadrila N10 - Căpitan Blery

Escadrila F5 - Irimescu Radu

Escadrila BM8 - Căpitan Delas

           

Comandantul Corpului de Aerostaţie – Maior Iarca Ioan

            Şeful Aerostaţiei – Maior rez. ing. Laudet

Reuşita operaţiunii de reorganizare a fost verificată în timpul luptelor din vara anului 1917.

Atunci au fost probate dragostea de ţară şi neam, spirutul de sacrificiu, curajul şi alesele calităţi de zburători ale tuturor piloţilor celor trei grupuri aeronautice, deviza „Pe aici nu se trece” fiind materializătă şi în spaţiul aerian al Oituzului, Mărăştiului, Mărăşeştiului şi oriunde inamicul aerian a cutezat să atace.

La 22 Noiembrie, la ora armistiţiului, 8.00, când avioanele nu au mai zburat, bilanţul celor trei grupuri aeronautive era impresionant: 8 888 ore de zbor, 27 de avioane inamice sigur doborâte, în cursul celor peste 500 lupte aeriene, mii de misiuni de recunoaştere la inamic, de reglare a tirurilor artileriei şi de legătură cu infanteria.

Numai singur, gloriosul Grup 2 Aeronautic care a suportat în cea mai mare măsură greutatea luptelor din raioanul Mărăşeşti a zburat 3989 de ore, doborând 18 avioane duşmane, în cursul celor 275 lupte aeriene, 30 931 kg explozibil lansate asupra trupelor, convoaielor şi organizaţiilor duşmane, deşi nu dispunea de nici un avion de bombardament.

Este de remarcat faptul că, pe aerodromurile din jurul oraşului Focşani, au operat avioanele germane şi austro-ungare, terenurile de zbor fiind de mai multe ori violent bombardate de avioanele Grupului 2 Aeronautic, comandat de gloriosul maior aviator Andrei Popovici, originar din zona Goleşti - Jud. Vrancea.

După război, înfiinţarea Asociaţiei Române pentru Propaganda Aviaţiei - ARPA, în anul 1927, la Bucureşti, actuala Asociaţie Română pentru Propaganda şi Istoria Aeronauticii - ARPIA fiind continuatoarea acesteia, a determinat o nouă mobilizare a energiilor locuitorilor judeţului pentru sprijinirea demersurilor necesare înzestrării aviaţiei cu aparate de zbor. La iniţiativa autorităţilor publice şi militare din judeţul Putna, în toate localităţile, oraşe şi comune, au fost create comitete locale ARPA care, prin subscripţii semnificative, au participat la achiziţionarea a două avioane pentru dotarea şcolilor de pilotaj înfiinţate din inţiativa sa.

Prima avionetă de tip MESSERSCHMITT botezată cu numele „PUTNA” a fost prezentată publicului putnean la mitingul aerian organizat pe terenul garnizoanei Focşani la data de 11 iunie 1933, cea de-a doua avionetă cu numele „FOCŞANI” fiind achiziţionată mai târziu şi prezentată la mitingul aerian din 28 AUGUST 1938.

O altă preocupare constantă a autorităţilor şi locuitorilor acestor locuri a fost aceea de constituire a infrastructurilor necesare pentru dezvoltarea aviaţiei civile şi militare. Este semnificativ în acest sens demersul prefectului de Putna către primăria Focşani, care demonstrează spiritul anticipativ cu privire la beneficiile pe care aviaţia le putea aduce judeţului. În acest sens, pe data de 24 octombrie 1933, prefectul Ioan Iacob adresa primăriei Focşani următoarea adresă: „Prin fixarea noilor căi aeriene care fac între Polonia şi România legătura comercială în timp de pace şi militară în timp de război, după cum ştiţi sunt staţiuni de oprire cu aeroporturi în regulă la Cernăuţi, Galaţi şi Bucureşti. Deşi prin Focşani drumul ar fi mai scurt, totuşi, din lipsa unui aerodrom, cursele aeriene trebuiesc a se abate prin Galaţi. Faptul acesta este în dezavantajul oraşului şi regiunii noastre. Convinşi fiind că sunteţi de acord în această privinţă, cu onoare vă rugăm să binevoiţi a lua dispoziţiuni ca un teren al comunei, de preferinţă în partea sudică a oraşului să fie cedat în acest scop, pentru fixarea viitorului aeroport al oraşului Focşani”.

Datorită iniţiativelor Ministerului Aerului şi Marinei, minister constituit în anul 1936 cu scopul de a urmări îndeaproape dezvoltarea aviaţiei şi marinei, dar mai ales prin alocarea din bugetele locale a unei cote de 3% pentru constituirea de aerodromuri, pe baza unui plan minuţios întocmit, în localităţile Focşani, Adjud, Odobeşti, Păţeşti, Jariştea, Mera, Păuneşti, Soveja, Jorăşti, Ţifeşti, Bîrseşti şi Pufeşti au fost amenajate trenuri de aviaţie, la început cu rol de ajutor pentru aeronavele aflate în pericol şi apoi, în special în perioada războiului, pentru staţionarea unor unităţi ale aviaţiei militare.

Prin adresa din 21 august 1940, primăria Focşani comunica prefecturii Putna că, pe imaşurile din partea nordică şi sudică a oraşului au fost instalate unităţi de aviaţie, terenurile fiind amenajate de Ministerul Aerului şi Marinei ca aerodromuri militare. De altfel, prin Decretul Regal nr. 2351 publicat în MO nr. 160 din 13 iulie 1940 s-a dispus ca toate terenurile de aviaţie ca: aeroporturi, aerodromuri şi hidroscale, cu toate construcţiile aflate pe ele, aparţinând ţinuturilor, comunelor sau altor instituţii publice să treacă de la apariţia acestui decret în proprietatea statului, dându-se în folosinţă Ministerului Aerului şi Marinei.

La declanşarea celui de-Al Doilea Război Mondial, organismul militar se afla pe drumul modernizării înzestrării cu armament şi tehnică de luptă şi a structurilor sale. În situaţia politico-strategică din ultima decadă a lunii august 1939, cu frontierele naţionale ameninţate convergent, fără posibilitatea unui sprijin extern ferm, forurile de decizie de la Bucureşti au considerat că, în cazul  declanşării unui război, neutralitatea era singura soluţie pentru România.

Rapturile teritoriale din iunie-septembrie 1940 au avut consecinţe deosebit de grave asupra capacităţii de apărare a României. În acest context, redimensionarea şi restructurarea organismului militar începute în toamna anului 1940, au constituit reflexul în plan organizatoric al noilor dimensiuni teritoriale, demografice şi economice impuse statului român.

Cu structurile organizatorice realizate în toamna anului 1940 şi în prima parte a anului următor, Aeronautica Română a intrat în campania anului 1941. Pregătirea lor temeinică pentru război s-a făcut în prima parte a anului 1941, îndeosebi în perioada aprilie - iunie, când unităţile de Aeronautică au fost dislocate, fără a se decreta mobilizarea, pe zona de operaţii din Moldova.

Gruparea Aeriană de Luptă, ca mare unitate operativă a constituit principala forţă de acţiune a Aeronauticii Române în Campania din Basarabia. Ea a cuprins întreaga aviaţie de bombardament, majoritatea aviaţiei de vânătoare, escadrile de recunoaştere şi legătură, precum şi unităţi de artilerie antiaeriană, o companie de transmisiuni radio şi fir.

Comandadamentul şi unităţile de aviaţie ale Grupării Aeriene de Luptă au fost dilocate în cea mai mare parte în Poarta Focşanilor şi în zona adiacentă acesteia, astfel:

  1. P.C. al GAL – Vila Săveanu, 3 km. V Focşani
  2. E 1 Rec. – TB, TL – Jorăşti
  3. E 116 Leg. – TB, TL – Păţeşti
  4. Fl. 1 Vt. – PC, TB – Focşani Nord

- Gp. 5 Vt. He. 112 – TB – Focşani Nord, TL – Bârlad Vest, Roman, TD - Pufeşti

- Gp. 7 Vt. M. 109 – TB – Rm. Sărat, TL – Frunzeasca Slobozia, TD – Vâlcelele

- Gp. 8 Vt. IAR 80 – TB – Focşani Nord, TL – Roman, Bârlad Nord, TD Jorăşti

  1. Fl. 1 Bomb. – PC, TB – Buzău

- Gp. 4 Bomb. LOS – TB, TL – Buzău, TD Cioara Doiceşti, Tăriceni

- Gp. 5 Bomb. He 111, TB, TL Ziliştea, TD – Ţăndărei, Boteni

- Gp. Bomb. SAVOIA 79 – TB, TL – Pogoanele, TD – Padina, Grindu, Petreşti

  1. Fl. 2 Bomb. – PC, TB – Sihlele

- Gp. 1 Bomb. POTEZ 63 – TB, TL – Sihlele, TD - Ciorăşti

- E IAR 37 – TB, TL – Sihlele, TD – Erculeşti

- E 82 BLOCH 210 – TB, TL – Sihlele, TD - Erculeşti

  1. Fl. 2 Av. Gardă – PC, TB, TL – Sihlele, TD - Bogza     

A revenit aviatorilor din Gruparea Aeriană de Luptă onoarea de a declanşa operaţiunile militare în dimineaţa zilei de 22 iunie 1941 pentru repararea consecinţelor tragice ale ultimaturilor sovietice din iunie 1940. În conformitate cu ordinele de operaţii, aviaţia de recunoaştere, de bombardament şi de vânătoare a trecut frontiera - râul Prut, la orele 4.00.

Jurnalul de operaţii al Grupării Aeriene de Luptă consemnează pentru data de 22 iunie 1944: „În zorii zilei la orele 4, atunci când noaptea încă mijea cu razele dimineţii, atunci când genele deabea-şi scuturau somnul, expediţiile noastre de bombardament, vânătoare şi recunoaştere, cu un elan nestăpânit, se năpustiră în neant, trecură Prutul – vremelnicul hotar -, şi izbiră în vârtejul motoarelor lor, cerul însângerat şi pângărit al Basarabiei ”.   

La declanşarea ostilităţilor, la dispoziţia Grupării Aeriene de Luptă erau 253 de avioane, din care 205 disponibile, asigurate pentru acţiuni de luptă în zbor de către 208 echipaje.

În faza iniţială a campaniei din Basarabia, chiar şi ulterior (cu câteva excepţii), acţiunile de luptă ale Grupării Aeriene de Luptă s-au desfăşurat de pe aceste terenuri de aviaţie. Dislocarea Flotilei 1 Vânătoare pe terenul Comrat, a Grupului 7 Vânătoare pe terenul Chişinău şi a Grupului 6 Mixt Bombardament pe terenul Ialoveni s-a făcut spre finele campaniei, după curăţirea sudului Basarabiei de forţele inamice.

Modelul organizatoric şi funcţional adoptat, a asigurat angajarea eficientă a aeronauticii în Campania pentru eliberarea Basarabiei prin stabilirea de faze de conduită strategică, în ansamblul operaţiei aeriene ofensive, realizarea succesului strategic al acţiunilor de luptă înaintea celui tactic, atingerea obiectivelor planificate, respectiv, câştigarea spaţiului aerian prin dobândirea supremaţiei aeriene, paralizarea spatelui inamic, neutralizarea rezervelor strategice ale acestuia, avantaje, care au deschis ulterior calea strategică spre victorie.

            În toată perioada celui de-al Doilea Război Mondial salba de aerodromuri din jurul oraşului Focşani, respectiv Focşani-Nord, Focşani-Sud, Mirceşti, Jorăşti, etc. a fost continuu utilizată atât de aviaţia română, cât şi de cea germană.

Totodată, începând cu anul 1942 aerodromurile Sihlea şi Focşani au fost întrebuinţate ca terenuri de lucru de Centrul Militar de Pilotaj, dislocat pe aerodromul Ziliştea.

În anul 1943 pe aerodromul Focşani a funcţionat şi singura şcoală de pilotaj din România pentru formarea piloţilor de planoare grele de transport.

După război, în paralel cu activitatea Şcolii de Ofiţeri Naviganţi de Aviaţie, pe aerodromurile Tecuci şi Focşani a funcţionat şi o Şcoală Militară de Subofiţeri de Aviaţie, continuatoare a Şcolii Militare de Adjutanţi Aviatori. Astfel, eludându-se prevederile Tratatului de Pace, în toamna anului 1948, în cadrul Centrului de Instrucţie al Aviaţiei de la Tecuci a fost organizată o Şcoală Regimentară de Aviaţie, care, pe parcursul a doi ani, îşi propunea să şcolarizeze ca subofiţeri de aviaţie naviganţi 437 de elevi proveniţi din militari în termen, care obţinuseră, în cea mai mare parte brevet de pilot sau de planorist în şcolile civile de pilotaj sau planorism.

Procesul de învăţământ s-a desfăşurat în mare măsură asemănător cu cel din Şcoala de Ofiţeri de Aviaţie de la Sibiu, cu deosebirea că, condiţiile de pregătire au fost mult mai vitrege, dată fiind situaţia existentă pe aerodromul Tecuci. Efectivul de elevi a fost organizat pe 3 escadrile, fiecare cu aprox. 145 elevi: la Escadrila I, comandant căpitanul Vasile Jecu, au fost încadraţi elevii brevetaţi ca piloţi în aviaţia civilă, la Escadrila a II-a, comandant căpitanul Gheorghe Băncescu, au fost încadraţi elevii care obţinuseră brevete de planorişti, iar la Escadrila a III-a, comandant căpitanul Nicolae Fulea, au fost încadraţi elevii care nu mai zburaseră.

După parcurgerea unui program de pregătire teoretică de şase luni, datorită numărului foarte mare, elevii admişi la zbor au continuat procesul de învăţământ prin practica de zbor pe mai multe aerodromuri.

Astfel, în zona Focşani a fost dislocat un grup de zbor, constituit din Escadrilele I şi a II-a şi pus sub comanda maiorului Florin Suceveanu, locţiitor căpitanul Ion Popescu-Greaca, elevii fiind cazaţi în spaţiile fostului lagăr de prizonieri, în timp ce pe aerodromul Tecuci a continuat să-şi desfăşoare activitatea Escadrila a III-a.

Escadrila I, încadrată cu elevii brevetaţi ca piloţi în aviaţia civilă a desfăşurat activitatea de zbor pe aerodromul Focşani Sud şi ulterior Jorăşti, utilizând avioanele Nardi F.N.-305 şi I.A.R.-80, pentru cei selecţionaţi pentru aviaţia de vânătoare, I.A.R.-27 şi I.A.R.-39, pentru cercetare şi Focke Wulf-58 B, pentru bombardament.

Escadrila a II-a, încadrată cu elevii care promovaseră cursurile de zbor fără motor şi au obţinut brevetele de planorişti a desfăşurat activitatea de zbor pe terenul de la Mirceşti şi pe aerodromul Focşani Nord, pe avioanele Fleet F-10 G şi I.A.R.-27.

Escadrila a III-a, încadrată cu elevii care nu mai zburaseră, a executat zborul de instrucţie pe aerodromul Tecuci, cu avioanele Po-2 (primul avion sovietic intrat în dotarea aviaţiei române) şi Fieseler Storck.

În anul II de învăţământ, după promovarea examenului de absolvire al şcolii, elevii brevetaţi ca piloţi de război, au fost trimişi în stagiu în unităţile de luptă ale aviaţiei militare, după avansarea în grad fiind repartizaţi în unităţi, iar elevii Escadrilei a III-a au fost detaşaţi pe aerodromul Focşani, unde au continuat pregătirea până la brevetarea ca piloţi de război, în toamna anului 1950, ulterior fiind repartizaţi în unităţi de luptă.

Întrucât statutul acestei structuri de învăţământ era oarecum neprecizat, prin Ordinul Comandamentului Forţelor Aeriene Militare  nr. 20136 din 20.05.1950, începând cu aceeaşi dată, a fost înfiinţată Şcoala de Subofiţeri Naviganţi de Aviaţie, din Grupul de zbor al Centrului de Instrucţie dislocat pe aerodromul Focşani Sud, având comandant pe locotenentul colonel Perju Constantin. Şcoala dispunea de structurile necesare pentru desfăşurarea învăţământului teoretic şi practic-aplicativ de zbor, respectiv comanda şcolii, secţia învăţământ, secţia front, şefi de arme şi servicii, subunităţi de elevi, inginerul şcolii, spatele şcolii şi avea în pregătire 214 elevi anul II  şi 84 elevi anul I. De la înfiinţarea sa, până la sfârşitul anului 1950, şcoala a brevetat un număr de 112 elevi dintre care, 46 piloţi de bimotoare, 62 piloţi de vânătoare şi 4 piloţi pentru aviaţie de legătură.

Prin Ordinul ministrului Forţelor Armate nr. 2173 din 1950, Şcoala de Subofiţeri Naviganţi din Focşani a fost transformată în Şcoala de Ofiţeri Naviganţi nr. 2, celelalte două şcoli funcţionând la Boboc şi Tecuci.

Pe data de 4 septembrie 1953 această şcoală a fost unificată cu Şcoală de Ofiţeri Naviganţi nr.1 care funcţiona pe aerodromul Tecuci, sub numele de Şcoala Militară de Aviaţie „Aurel Vlaicu”, cu dislocarea pe Tecuci.

În anul 1956 o escadrilă din Regimentul Şcoală faza a III-a reactivă, regiment care funcţiona pe aerodromul Bacău a desfăşurat activitatea de instruire în zbor pe avionul MIG-15, pe aerodromul de la Focşani, pe pistă naturală petrolată.

Începând cu deceniul şapte, odată cu reorganizarea Aviaţiei Militare, terenul de zbor a fost cedat autorităţilor locale, fiind temporar utilizat pentru exerciţii de Aviaţia Militară sau în misiuni specifice de Aviaţia Utilitară.

Tradiţia învăţământului militar de aviaţie în Focşani a fost reluată în perioada 1971-1973, când, sub comanda comandorului Aurel Pruia, aerodromul a fost amenajat ca teren de zbor pentru Şcoala Superioară de Aviaţie Civilă, structură nou înfiinţată, în subordinea Aviaţiei Civile. În anul 1973 această şcoală a fost reintegrată în structura Şcolii Militare de Ofiţeri de Aviaţie „Aurel Vlaicu” din Boboc.

Începând cu anul 1975, pe timpul verii, o escadrilă a Şcolii Militare de Ofiţeri de Aviaţie „Aurel Vlaicu” a reluat tradiţia zborurilor de instrucţie pentru formarea piloţilor militari.

Pe coordonatele acţiunii de extindere a unităţilor de aviaţie în zona de est a României, ca urmare a reorganizării Şcolii Militare de Ofiţeri de Aviaţie de la Boboc, prin Ordinul şefului Marelui Stat Major nr. CL 00895 din 25 iulie 1980 a fost constituit pe aerodromul situat în partea de sud-est a oraşului Focşani, Grupul de Aviaţie Şcoală Legătură (faza I).

Alegerea acestei locaţii pentru desfăşurarea zborului cu elevii şcolii de aviaţie, în faza I de pregătire pe avioane cu motor, nu era deloc întâmplătoare. Aerodromul Focşani, era dispus într-o zonă de operaţii de mare interes pentru apărarea ţării, reprezenta din punct de vedere istoric unul din leagănele formării piloţilor militari, dispunea de o suprafaţă de zbor cu elemente ale solului şi de planeitate deosebite, permiţând decolarea şi aterizarea avioanelor de şcoală, a celor cu capacitate medie de transport şi a elicopterelor de toate tipurile. Totodată, raionul de zbor, caracterizat prin existenţa unor forme diversificate de relief, câmpie, luncă, deal, munte, dar şi a unor repere importante de suprafaţă şi liniare, a permis instruirea complexă a elevilor în medii aeriene diversificate, dar şi orientarea cu uşurinţă pe timpul zborului de instrucţie.

Această unitate şcoală de aviaţie a funcţionat 21 de ani, personalul care a încadrat-o fiind la înălţimea misiunii încredinţate de formare a piloţilor elevi şi ulterior studenţi pe avioane şcoală în faza I de zbor şi, totodată, de cultivare a dragostei pentru zbor a elevilor şi studenţilor piloţi, activi şi de rezervă, ataşamentul faţă de valorile şi tradiţiile Aviaţiei şi Armatei Române.

Istoria existenţei sale marchează prezenţa echipajelor unităţii la toate demonstraţiile şi spectacolele aeriene desfăşurate sub patronajul conducerii Aviaţiei Militare, evoluţiile de înaltă clasă executate, probând, de fiecare dată, înalta pregătire a instructorilor de zbor, formaţi la această desăvârşită şcoală a aripilor româneşti.

În perioada 1981-1982, personalul grupulului de la Focşani a participat în cadrul Grupului Român de Aviaţie „SIRIUS” la constituirea Şcolii Naţionale de Aviaţie din Angola, probând încă o dată înaltul profesionalism şi contribuind totodată, la creşterea prestigiului internaţional al şcolii româneşti de aviaţie.

La 15 noiembrie 2001, în baza Dispoziţiei şefului Statului Major General nr. S/G3/3585 din 11 octombrie 2001, Grupul Aviaţie Şcoală Legătură şi-a încetat activitatea, aerodromul fiind folosit astăzi cu caracter temporar ca teren de zbor pentru exerciţiile desfăşurate de aviaţia militară.

Aceste câteva perspective istorice pe care am dorit să le amintesc, au drept scop declaşarea unui proces de intenţie favorabil reluării ideii aeriene în oraşul de pe Milcov, cu încrederea că, superbă moştenire lăsată de cei care cu dăruire, încredere şi uneori cu imense sacrificii omeneşti au scris o pagină de aur în istoria aviaţiei româneşti, va fi dusă pe mai departe de toţi cei care vor avea curajul preluarii ştafetei dăinuirii şi responsabilitatea destinului situării deasupra timpurilor pe care le trăim, cu speranţă că, aici, în Poarta Focşanilor, AVIAŢIA, va fi din nou acasă.

 

 

Comandor aviator (rez.)

 

                                                                   Dr. Jănel Tănase


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.