Cronica volumul de proză „Vise în cioburi de oglindă”al scriitoarei vrâncene Nina Plopeanu
O să încep această cronică de întâmpinare cu o declarație în stil juridic și am să spun: „Declar pe propria răspundere și nesilit de nimeni, că avem de-a face, în volumul de proză scurtă <<Vise în cioburi de oglindă>> cu un scriitor matur, consecvent în scrierile sale principiului valoric în literatură, un autor care scrie frumos, atent la amănunte, așa cum îi stă bine unui dascăl, care a șlefuit atâția ani pe cei tineri, pregătindu-i pentru viață. Profesorul de istorie Nina Elena Plopeanu își continuă și în narațiunile publicate în cărțile sale drumul ales, acela de a spune celorlalți lucruri mai puțin știute, care folosesc atât vieții cotidiene, plină cu neprevăzuturi, cât și sufletului avid după partea frumoasă a vieții.”
În tumultul realității literare provinciale, apar și dispar multe speranțe ale poeziei și prozei contemporane. Trebuie să recunoaștem însă că multe sfârșesc înecate în propria licoare, în preaplinul propriei evaluări, considerând că au atins sublimul, în pofida adevărului care nu îndrăznește să li se opună. Vorba cuiva: „Dacă le spui adevărul, ți-ai dat foc la valiză!” Iată că am și eu adevărul meu, în ceea ce o privește pe doamna Nina Elena Plopeanu, adevăr potrivit căruia am să remarc faptul că din scrierile sale se vădesc clar lecturile parcurse, până a începe să scrie o carte. Un lucru de care țin cont tot mai puțini autori. Nu pot uita declarația unui poet „născut speranță”, făcută într-o ședință de cenaclu, care se prezenta astfel: „Vă spun tuturor, sunt la cea de-a doua carte de autor, dar recunosc faptul că eu nu am citit nicio carte cap-coadă în viața mea!” Din păcate, aceasta este o realitate pe care puțini o recunosc. Măcar din punct de vedere al sincerității respectivul autor merită felicitat.
Am făcut această paranteză, pentru a scoate în evidență faptul că scriitorii, precum este și Nina Elena Plopeanu, sunt oameni cuminți, tăcuți, care nu se ridică în picioare, pentru a-și prezenta creația. Doamna Plopeanu se înscrie cu succes în rândul scriitorilor care contează în literatura vrânceană. Lecturând acest volum, am reținut destule pasaje care ar merita menționate aici, dar cel mai onest lucru este acela de a lăsa cititorul să caute cartea și să descopere cu propria percepție dedesubturile frazelor sale. Datoria mea este aceea de a vă stârni curiozitatea de a citi scrierile autoarei, din această cauză o să reproduc câteva pasaje care mi-au atras atenția:
„Pe un mare ecran urmărea cu ochi umezi de căprioară, scăpată ca prin minune de puşca nemiloasă a unui vânător experimentat, dansul mirific al unor steluțe de zăpadă, la început două, apoi patru, apoi şase până când numărul a devenit aşa de mare, încât a renunţat să le mai numere. Un balerin, tras ca prin inel, s-a apropiat de ea, s-a înclinat și a invitat-o ceremonios la al doilea vals de Shostakovich . Ritmurile amețitoare ale Dunării Albastre o legănau spre țărmuri scăldate de dorințe nemărturisite. La finalul dansului partenerul a sărutat-o discret în spatele urechii, a ridicat-o în brațe, ca pe un fulg, și a pornit pe scări spre apartamentele regale.” (Revelion cu Sara).
Prozele sunt punctate, din când în când, cu lovituri de clopot, care ne pun sângele în mișcare. Ne fac să dăm pagina, pentru a vedea ce se întâmplă mai departe:
„Pe strada pustie, un ţipăt disperat de roţi şi o bufnitură ca de tunet îndepărtat a tulburat liniştea aparentă. Cineva, aflat în balconul clădirii de vis a vis a sunat la 112 şi în doar câteva minute o ambulanţă şi o maşină a poliţiei au sosit la locul accidentului. Personalul de pe ambulanţă a ridicat trupul inert de sub automobilul BMV şi după câteva minute de încercare de resuscitare n-a mai avut decât să constate decesul. Din automobilul negru a coborât o doamnă elegantă, îmbrăcată într-un costum bej, sacou şi pantaloni, cu imprimeuri fine, grena. Încerca să se dezvinovăţească:
- A intrat pe carosabil ca o somnambulă. N-am avut cum s-o evit. Vorbele s-au stins uşor, când, îndreptându-şi ochii spre targa pe care era întinsă victima, a zărit un păr blond, lung şi fin, pe care, parcă, îl mângâiase cândva.”(Second hand)
Un lucru important, esențial în proză, este acela de a ști să introduci cititorul în atmosfera întâmplării, pe care vrei să o redai. Să-l pregătești discret, pentru a nu-l arunca direct în miezul lucrurilor, unde s-ar putea să nu se înțeleagă ce ai vrut să spui. Măiestria de a introduce în atmosferă diferă de la autor la autor, în funcție de talentul și sârguința lui. Uneori, această introducere poate fi mai frumoasă decât întâmplarea în sine. Ce rămâne este atmosfera, acea licoare care scoate literatura adevărată la suprafață, lăsând neghina la fund.. Veți întâlni în această carte acea savoare a povestirii. Nina Elena Plopeanu are acest har de a povesti, de a sta la taclale cu cititorul, punându-i la lucru imaginația prin asemănări izbitoare cu viața lui.
O calitate a scrisului doamnei Nina Elena Plopeanu este și faptul că stilul este unul reconfortant, care nu zgârie retina, ba, dimpotrivă, găsim în fiecare povestire fragmente care sunt adevărate proze poematice care ating sufletul. Ești tentat să recitești aceste fragmente în care metafora dansează nestingherită printre cuvinte:
„Flacăra candelei pâlpâia ostenită după mulțimea zilelor și nopților în care călăuzise neîntrerupt, precum un far ce lumina calea celor rătăciți pe mare în negura furtunilor, trecerea spre dincolo a unui muribund. Cineva îi apropiase o lumânare de degete, în timp ce o mână cunoscută îi mângâia obrazul și tâmplele. Sosise timpul și era pregătit de călătoria fără întoarcere. Un tremur slab, ca al unui pui plăpând căruia i se lua gâtul, un oftat, un icnet și un rictus ușor au fost de ajuns. Trebuia să se grăbească, nu avea la dispoziție decât patruzeci de zile, să colinde de-a lungul și de-a latul întregii sale vieți.”
Sper că v-am convins, dragi cititori, să lecturați cartea doamnei Nina Elena Plopeanu, un autor cu care Vrancea noastră arhaică se mândrește și despre care vor auzi tot mai mult rafturile librăriilor și bibliotecilor noastre. Îi așteptăm cu înfrigurare viitoarele zbateri literare.
Gheorghe MOCANU
Membru al Uniunii Scriitorilor din România
Marți, 17 septembrie, 2024
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
