Cronică la cartea unui scriitor vrâncean | Ștefania Oproescu-”Noaptea pisicilor cărunte”
Ștefania Oproescu este numele literar al Dorinei Ştefania Cristea de profesie medic. Din anul 1983 aceasta a lucrat ca medic expert la Focşani, judeţul Vrancea, actualmente este pensionar.Cronica la cartea de poezii ”Noaptea pisicilor cărunte” a Ștefaniei Oproescu prezentat în acest articol este realizată de criticul literar tecucean Ionel Necula
Ștefania Oproescu – universul poetic
Pe Ștefania Oproescu o citesc cu interes nescăzut de mulți ani și pot spune că lecturile oferite până acum m-au bucurat și m-au obligat la comentarii galvanice și oxigenate.E adevărat că deși știam că se distribuie cu aceeași propensie prin proză și poezie, nu citisem decât ceea ce survola imaginarul narativ și-am subliniat de fiecare dată dispoziția autoarei pentru ficțiune,pentru fabulație, pentru fantaziere – de fapt sarea și piperul oricărei dispuneri epice.
De curând însă mi-a trimis volumul de versuri cu un titlu trăsnit Noaptea pisicilor cărunte (Editura Studis, Iași,2020), care, pentru mine cel puțin, a însemnat o imensă și binevenită surpriză. Am înțeles și felul său de a defini poezia – o înfundătură și o invitație la însingurare, la o claustrare dincolo sau dincoace de zgomotul lumii. – Cine e?/ –Poezia/ -Și ce vrei?/ - Sunt flămândă dezbrăcată,/ Cerșesc un strop de ceva,/ orice aveți de oferit./ -Minți, i-am răspuns/ poezia oferă, nu cere/ -Te-ai luat și tu/ după huliganii care caută/ să-ți intre în casă cu forța!/ Am trântit ușa/ și am învârtit încă odată/ cheia cu zgomot./ Când am vrut să plec/ am găsit în fața ușii/ un zid/ pe care scria ofertă (Poezia)
Așa stând lucrurile, ce-i mai rămâne de făcut poetului decât să-și scotocească interioarele și să se înfioare nu de ceea ce întâlnește-n tainițele ființei, în cotloanele ascunse și încă necercetate, ci de golul, de vidul rămas o vreme încă neumplut și nedorit. Nu mi-a fost niciodată dor de pâine/ până când foamea nu mi-a lătrat/ câine hămesit în măruntaie. Nici de povești nu mi-a fost dor/ până a venit vremea să le înțeleg tâlcul (Dor).
Ceea ce surprinde în poezile d-nei Oproescu sunt imaginile surprinzătoare, purtătoare de sensuri adânci și încifrând semnificații abisale. Stele se rostogoleau pe cer ca zarurile (Vis), Vântul înghețat mătură memoria (Marg acasă), Fardul arămiu al soarelui clipind în stingere/amăgește răsăritul (Mâine), gândurile învinse, se retrag tăcute-n tranșee/ sub camuflajul simțurilor năpârlite (Gânduri)
Nu mai insistăm. Ștefania Oproescu dispune de abilitățile trebuincioase pentru a realiza o poezie grea, cu profunzimi metafizice și cu metafore revelatorii. O felicităm pentru această carte minunată și-o recomandăm călduros tuturor celor doritori de poezie izbăvitoare. Și-l felicităm la fel de călduros și pe Alexandru Cucereanu pentru desenele sale inspirate și în deplină concordanță cu tonalitatea generală a poeziilor.
Ionel Necula
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
