Colțul profesorului: După zece ani,în preajma fetelor în floare
Titlul cronicii mele aniversare, parțial proustian, își propune să reflecte o stare de spirit a unei promoții cu un parcurs profesional remarcabil. În clasa a XII-C, profil filologie, Liceul Pedagogic ”Spiru Haret” Focșani au fost 30 de elevi, 28 de fete și doi băieți, această alcătuire obligând profesorii să facă mereu acordul la genul masculin. Aceeași olimpică de odinioară, Elena Mateiu(Manole), a reușit, ca fostă șefă, un nou succes. Prezent la întâlnirea de promoție au răspuns 18. Conform tradiției școlii, fiecare absolvent întors în bănci a dat raportul oficial și personal, în fața directorului de atunci, Tudor Gogancea, a profesoarei Lămâița Șerban, primul lor diriginte, al doilea a fost Brăduț Apostol. De față a fost și profesoara Călțun, de educație fizică. Nu era frumos să lipsească profesorul de românească,adică subsemnatul.
Derularea anilor scurși a fost o bucurie pentru absolvenți și dascăli. Este o promoție cu realizări profesionale de invidiat. Paleta profesiunilor este una generoasă. Frumoasele absolvente în sărbătoare posedă diplome ale unor facultăți de top, în domeniul Dreptului, Medicinii, Învățământului, Comunicării, Psihologiei, Administrării afacerilor, Finanțelor etc. Prezența acestor fete ”în floare” poate fi descoperită pe întreg teritoriul României, dar și în Franța, Marea Britanie, Italia, Danemarca. Oriunde s-ar afla, ne mândrim cu ele. Sunt pline de respect și recunoștință pentru școală și dascălii ei. Au stat emoționate în bănci și au derulat amintiri dragi. Li s-ar putea reproșa cu delicatețe de dascăl trecerea în plan secund a problemelor matrimoniale. Furate de carieră, nu au avut suficientă vreme să se gândească și la o familie consolidată. Timp e suficient! Puține se pot lăuda cu statutul de soție și de mamă. E timp!
Inteligența dublată de sensibilitate le ajută, aproape fără excepție, să facă lumină în jurul lor. Comunică convingător, știu să asculte, au umor și măsură în toate. Sunt responsabile și păstrează cu grijă acea sintalitate de grup, care se dobândește cu greu și în timp. Am regăsit în preajma lor timpul scurs fără întoarcere. Școala și părinții au pus în operă material bun. Suntem încrezători că” Din pom bun, roadă bună o să iasă”.
VASILE LEFTER