Cinstirea înaintașilor ,o datorie sfântă
S-au împlinit iată, 100 de ani de la prima mare victorie a Armatei Române, din 9/22 iulie 1917, condusă de către gen. Alexandru Averescu, în zona satului martir Mărăşti. Au urmat alte victorii, la fel de răsunătoare până când, de pe pământul românesc a fost alungat şi ultimul duşman. 100 de ani de la Primul Război Mondial, cumplit pentru întreaga naţie română . Atâţia tineri care au pierit pe câmpul de luptă fără să-şi fi trăit viaţa, fără să apuce a mai regreta bucuria de care n-au mai avut parte. Nimeni n-a ştiut ce va urma când a pornit iureşul, nimeni nu s-a aşteptat ca maşina de război nemţească şi austro-ungară să lase în urmă morţi fără număr, sate arse, întoarse cu faţa în pământ de către şenilele tancurilor, recolte distruse, văduve înmărmurite de durere, copii fără tată, părinţi îngenunchiaţi de moartea flăcăilor, seceraţi de glonţul duşmanului.
La 100 de ani, de la sângeroasele lupte, care nu au fost uitate, locuitorii de azi ai comunei Răcoasa, ai satului Mărăşti făcut una cu pulberea purtată de vânt, i-au comemorat pe 9 iulie, pe eroii de al căror chip, al căror nume, doar bătrânii satului mai vorbesc, se ştiu din poveşti, despre jertfa lor care va proteja în veci satul şi Mausoleul unde îşi dorm somnul de veci, în vreme ce sufletele lor stau de-a dreapta Domnului, în loc cu verdeaţă, unde nici durere şi nici întristare nu e. Întristare n-a fost nici pe pământul pentru care au luptat, ca să-l lase apoi in urma, căci numele lor a fost pomenit, curajul lor lăudat, poveştile spuse la lumina lumânării aprinsă la parastas... Am ajuns la Mărăşti - bucurându-ne de această zi sfântă, chemaţi de datoria morală ce-o avem faţă de ei, pentru a le aduce omagiul nostru. A fost un moment unic în felul său pe care, cu siguranţă, îl vor trăi, peste alţi 100 de ani, urmaşii copiilor noştri.
În zi de pomenire a morţilor, ştiuţi şi neştiuţi, locuitorii comunei Răcoasa l-au avut în mijlocul lor pe fostul prim- ministru al României, Petre Roman, cel care a ţinut să-i recunoască Armatei Române, gloria de altădată, puterea ei nu doar de a distruge în luptă ci şi pe aceea de a reclădi în timp de pace. Nu doar că a alungat duşmanul din ţară, dar a refăcut - împreună cu Regele Ferdinand şi blânda Regină Maria - satul Mărăşti, care s-a înălţat ca pasărea Phoenix din propria-i cenuşă, Mausoleul Eroilor, biserica cu hramul Sf. Maria Magdalena, Şcoala, care a primit numele Reginei preaiubite.
De dimineaţă, localnicii şi oaspeţii lor l-au întâmpinat pe fostul prim -ministrul României, Petre Roman, care a fost primit cu onoruri militare, cu pâine şi sare. Împreună au participat la un Te-deum ţinut la Biserica cu hramul Sf. Maria Magdalena, unde a fost făcut un parastas pentru eroi. A urmat sfinţirea troiţei de către preoţii din satul Mărăşti, troiţă ridicată în aproprierea Mausoleului, întru amintirea jertfei soldaţilor români, care au luat parte la asaltul condus de către generalul Al. Averescu, în 9 iulie 1917. A urmat apoi o depunere de coroane. Garda, purtând veşminte ostăşeşti din Primul Război Mondial, l-a însoţit pe fostul prim -ministru.
„Sunt foarte bucuros şi emoţionat pentru că astăzi, 9 iulie, se împlinesc 100 de ani de la momentul asaltului de la Mărăşti. Momentul în care s-a întâmplat acel asalt, hotărât de Armata Română, gândit, plănuit, hotărât de generalul Al. Averescu, situaţia României, în contextul istoric era „ Mai rău de atât nu se poate!” România mai avea 1/3 din teritoriul ei de dinaintea începerii Primului Război Mondial. Pierdusem restul. Nu se întrevedea nici o speranţă. Părea că România, ca stat , dispare. Atunci s-a produs o minune, putem spune că Dumnezeu şi-a întors din nou faţa către români şi România. Asaltul de la 9 iulie marchează renaşterea lumii moderne, este momentul în care România reuşeşte să iasă dintr-o îngrozitoare situaţie, dintr-o ruină, şi să renască. Cine ar fi crezut, pe 9 iulie, înainte de asalt că, la doi ani, prin tratatul de la Versailles, România va deveni unul dintre cele mai mari state din Europa, incluzând Transilvania, Basarabia şi Bucovina ? Nimeni. Şi totuşi, s-a întâmplat! Avem toate motivele să cinstim acest moment. Ar trebui s-o facem cel puţin cât au făcut-o cei de-atunci, Regele Ferdinand şi Regina Maria. Să ne amintim de fiecare dată că fără acel moment 1917, poate că azi nu aveam un stat, poate nu ne bucuram. Vă felicit cu ocazia acestui centenar”, a spus, vădit emoţionat, fostul prim-ministru al României, Petre Roman.
La eveniment a fost prezent şi Cristian Dănuţ, vicepreşedintele C.J.Vrancea.
„Sunt onorat să fiu alături de dumneavoastră. Domnule primar, mulţumesc pentru invitaţie. Din partea domnului Marian Oprişan, preşedintele C.J.Vrancea, vă felicităm. Aveţi tot respectul pentru ceea ce faceţi la Mărăşti, pe frontul de luptă. Mărăştiul reprezintă un element al identităţii naţionale. Fără Mărăşti, fără bravii eroi, care şi-au dat viaţa aici, n-ar fi existat România. De-a lungul timpului Mărăşeştiul a venit înaintea Mărăştiului dar, ştim prea bine, fără istoria Mărăştiului, n-ar fi existat Mărăşesti niciodată”, a spus Cristian Dănuţ, vicepreşedintele C.J Vrancea
La Mărăşti se înalţă maiestuos, Mausoleul Eroilor din Primul Război Mondial în care îşi dorm somnul de veci cei 35 000 de eroi, mulţi dintre ei fii ai Vrancei Arhaice, care nu s-au gândit la tinereţea lor, la părinţii ori copiii care le rămâneau acasă, în calea urgiei, pe care nu avea cine-i apăra. Ei, eroii,, aveau de apărat o ţară, de scos de sub cizma duşmană şi din focul dezlănţuit de armele vrăjmaşe, pământul strămoşesc, glia din care s-au întrupat, care le-a fost şi mamă şi tată şi frate şi soră şi soţie şi prunc şi adăpost, chiar dacă pentru unii glia părea un bordei sau o simplă casă, modestă. Glia a fost întotdeauna ACOPERIŞUL de deasupra capului, pe al cărui perete de la răsărit, a stat icoana la care s-au închinat. Credinţa i-a întărit, le-a dat curaj să lupte deşi duşmanul avea arme grele, şi tot cu gândul la credinţa strămoşească şi-au încredinţat Domnului sufletul, la care cei mai mulţi au ajuns în scurt timp. Casa lor este acest Mausoleu înălţat „Spre odihna veşnică a rămăşiţelor sfinte neamului românesc a treizeci şi cinci de mii de viteji căzuţi pentru ţară în bătălia de la Mărăşti şi împrejurimi şi pentru ca să fie pururea vie în sufletele urmaşilor amintirea măreţei jertfe”.
A cinsti pe înaintaşi înseamnă ca şi noi, cei de astăzi, să slujim şi să iubim patria cu credinţă, ca pe propria noastră casă părinteasca, pentru că aici ne-am născut şi am crescut, pentru că aşa cum spunea Barbu Ştefănescu Delavrancea, „Patria nu e pământul pe care trăim din întâmplare ci e pământul plămădit cu sângele şi întărit cu oasele înaintaşilor”. ( Janine VADISLAV )
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
