CENTENARUL MARII UNIRI 1918-2018 - UN MIRACOL ISTORIC – UNIREA BASARABIEI CU ROMÂNIA
MOTTO: ” Un popor care nu-și cunoaște istoria, este ca un copil care nu-și cunoaște părinții” - NICOLAE IORGA
I. REDEȘTEPTAREA CONȘTIINȚEI NAȚIONALE A ROMÂNILOR DIN BASARABIA
Marea unire din anul 1918 reprezintă, după cum aprecia marele istoric, Nicolae Iorga, cel mai important eveniment din istoria de patru ori milenară a poporului român. Visarea mult îndrăgită a marilor noștri voievozi și a românilor trăitori în mai multe state românești, despărțite de granițele artificiale, de a trăi într-un stat unitar, capătă contur pentru prima dată în anul 1600, când se înfăptuiește prima unire a Țărilor Române de către Mihai Viteazul. Deși vremelnică, fapta măreață a marelui voievod a constituit un exemplu și un imbold pentru generațiile viitoare.
Din nefericire, tendințele expansioniste ale celor trei imperii vecine otoman, austriac și țarist, au împiedicat pentru mult timp realizarea acestui ideal. Mai mult, politica expansionistă a acestora a avut ca rezultat mari pierderi teritoriale pentru Țările Române: Banatul anexat de Austria între anii 1718 și 1739, Bucovina, partea de nord a Moldovei anexată de Austria în 1775 și Basarabia în 1812 de către Rusia, prin tratatul de pace de la București dintre Turcia și Rusia.
O influență nefastă asuspra românilor a avut-o războiul ruso-turc dintre anii 1806-1812, când armate țariste au ocupat principatele, nevoite să le asigure proviziile necesare, unde domnitorii români au fost siliți să renunțe la tron, în locul acestora fiind numit guvernator generalul rus Kutuzov. Majoritatea luptelor s-au desfășurat pe teritoriul românesc, iar purtarea ”eliberatorilor pravoslavnici” față de țărani a fost neobișnuit de crudă. Când i s-a atras atenția lui Kutuzov că țăranilor li s-a luat totul, el a răspuns că le-au mai rămas doar încă:”ochii care să plângă”. După victoria armatelor țariste, încep negocierile de pace dintre cele două imperii, la Giurgiu și care vor continua apoi la București, la celebrul Hanul lui Manuc, într-un context european foarte complex. La negocieri a participat și boierul român Dumitrache Monzi, ca tălmăci (dragoman), bănuit că era înțeles cu Kutuzov. Delegații turci s-au grăbit să semneze tratatul de pace cu Rusia în ziua fatală de 16 mai 1821, prin care cedează Basarabia Rusiei. Dacă turcii ar fi tărăgănat încă puțin cu semnarea păcii, Basarabia putea fi salvată, deoarece, între timp, Napoleon începuse campania sa contra Rusiei. În locul delegaiilor turce, care prin nepriceperea lor, au făcut posibilă semnarea tratatului de pace, a căzut victima dragomanul Dumitrache Monzi, care a fost decapitat din ordinul sultanului, acuzat pe nedrept de trădare.
După semnarea tratatului de pace, s-a trecut la aplicarea lui, iar moldovenii dincolo de Prut trebuiră să-și ia rămas bun de la frații lor din Moldova și să treacă sub dominația rusească. Despărțirea a fost foarte dureroasă, ne spune un martor contemporan, Manolachi Drăghici:” ceasurile acele au fost de plângeri, un timp de neuitat”. Pentru frații moldoveni, Prutul devenise râul blestemat, despărțitor de neam, cum zice și cântecul popular: ”Prutul esta ni disparti / Prutul esta n-are moarte / Dar ne-m pune noi cândva / Și cu gura l-om seca.”
Treptat, Basarabia a devenit o adevărată gubernie rusească, după ce la început s-a bucurat de o anumită autonomie. Începând cu anul 1871 a fost interzisă limba română în școli și biserici, fiind înlocuită cu limba rusă. Există dovezi că mitropolitul rusofon, Pavel Lebedev a adunat toate cărțile religioase românești, din Basarabia, pe care le-a folosit drept combustibil, timp de 7 ani, pentru încălzirea Mitropoliei din Chișinău și le-a înlocuit cu cărți rusești.
Rusificarea și deznaționalizarea românilor a atins proporții nemaipomenite, încât românii care reprezentau, în 1812, 86% din populația provinciei, au ajuns să reprezinte în 1900 doar 56%. Alături de introducerea limbii ruse ca limbă obligatorie oficială în școli și biserici, s-a practicat colonizarea masivă a rușilor în Basarabia, care primeau funcții bune si cele mai fertile pământuri. Concomitent, s-au făcut numeroase deportări ale românilor în cele mai îndepărtate regiuni ale imperiului. Toate aceste măsuri asociate cu menținerea Basarabiei într-o stare gravă de înapoiere economică, păreau să-și atingă scopul.
Totuși, în mod paradoxal, Basarabia este prima provincie românească care s-a unit cu România, deși dominația țaristă era mult mai cruntă decât în celelalte provincii românești, aflate sub dominația străină. Cum se explică acest miracol istoric? Consider că acest miracol istoric s-a produs datorită redeșteptării conștiinței naționale a românilor din Basarabia.
Începutul redeșteptării naționale a fost revoluția din 1905, condusă de popa Gapon, numită și ”duminică roșie” care, deși înfrântă, a determinat pe țarul Nicolae al II-lea să convoace o adunare legislativă, numită Duma și să acorde unele drepturi politice.
Populația românească începe să fie scoasă din amorțeală. Se înființează societăți moldovenești, se țin întruniri în biserici, începe să se facă slujba în românește, se înființează catedre de limba română, la seminarele pedagogice, se redeschid tipografii românești și apare primul ziar în limba română , în anul 1906, numit „Basarabia”, condus de Emanoil Gavriliță, ajutat printre alții de Ion Inculit și Alexe Mateevici, obligați să-și înceteze activitatea de autorități în 1907. De menționat că în ultimul număr a publicat poezia „Deșteaptă-te române”
Sămânța românismului prinsese și nu mai putea fi înăbușită. Astfel, în 1913 se înființează Partidul Național Moldvenesc, care editează ziarul „Cuvânt Moldovenesc”, care preia conducerea luptei Naționale a românilor, pentru câștigarea unor drepturi fără să se pună încă problema unirii Basarabiei cu România, care părea o utopie fără sorți de reușită.
Schimbări radicale în conștiința națională a românilor basarabeni s-au produs în timpul războiului mondial. Să nu uităm faptul că în armatele ruse aliate, care luptau împreună cu armatele române împotriva armatelor Puterilor Centrale, se aflau în jur de 200.00 de români basarabeni. Aceștia au luptat 2 ani alături de frații lor români în frumoșii munți ai Bucovinei și Moldovei și aflară de existența unei țări române înfloritoare, cu șosele și căi ferate, cum ei nu aveau în Basarabia, cu școli și biserici în limba română, cu o civilizație superioară, care le-a umplut sufletul de mirare și apoi de mândrie. Ei căpătară conștiința importanței neamului românesc, care se va accentua cu ocazia revoluției bolșevice din Rusia, în 1917, care va proclama dreptul popoarelor din Imperiul Țarist, la autodeterminare, fapt care va accelera desfășurarea evenimentelor. Putem remarca faptul că războiul a pregătit sufletește unirea Basarabiei cu România.
II. UNIREA BASARABIEI CU ROMÂNIA – UN MIRACOL ISTORIC
Partidul Național Moldovenesc și ziarul sau „Cuvântul Moldovenesc” militau pentru autonomia Basarabiei, în cadrul unui stat federativ rusesc, fapt ce dovedește înțelepciune și prudență din partea conducătorilor, care au înțeles că nu erau pregătite condițiile pentru unirea cu România.
În haosul provocat de revoluția rusă și dezertările masive din armata rusă, oștenii români basarabeni se organizează în cohorte moldovenești autonome, care își propuneau să asigure ordinea în Basarabia. Aceste cohorte vor avea un rol determinant în pregătirea unirii cu România.
Proclamarea Ucrainei ca stat independent în iunie 1917 a despărțit Basarabia de Rusia și a grăbit obținerea autonomiei provinciei. În plus, acest eveniment a generat noi provocări pentru Basarabia, deoarece noul stat Ucraina intenționa să o cuprindă în interiorul sau.
În acest context, a avut loc un eveniment hotărâtor pentru soarta Basarabiei, Marele Congres Ostășesc de la Chișinău, cu participarea a 989 de deputați, soldați și ofițeri, ce reprezentau peste 300.000 de basarabeni, mobilizați pe toate fronturile. Congresul desfășurat între 2-9 noiembrie 1917, unde au participat și delegați ai PNM, a proclamat autonomia politică și teritorială a Basarabiei în cadrul republicii federative ruse. Un moment emoționant l-a constituit sosirea la congres a unui batalion de soldați și ofițeri ardeleni, în trecerea de la Kiev la Iași, congresul transformându-se într-o sărbătoare a neamului românesc și cu care ocazie, desfășurându-se steagurile tricolore. Congresul a mai adoptat două hotărâri importante: naționalizarea oștirilor moldovenești, conduse de ofițeri moldoveni și sub steaguri moldovenești.
O altă hotărâre era convocarea Statului Țării, adunare națională aleasă a Basarabiei. Alegerea Statului Țării s-a făcut prin alegeri indirecte, iar deputații reprezentau toate clasele sociale și toate minoritățile din Basarabia. La 4 decembrie 1917 are loc evenimentul epocal al deschiderii Sfatului Țării, precedat de un serviciu divin în limba română, oficiat de episcopul Gavril al Ackermanului și de un sobor de 20 de preoți. Președinte al Sfatului Țării a fost ales Ioan Inculet, român basarabean, fost profesor la Academia din Petrograd și care s-a remarcat ca unul dintre principalii conducători ai mișcării naționale românești. Sfatul Țării a preluat puterea de la statul rus și pe 15 decembrie 1917 a proclamat Republica Democratică Moldovenească. Conducerea executivă a fost încredințată unui Consiliu de directori (guvern) condus de Petre Erhan.
Proclamarea autonomiei și republicii a coincis cu încheierea armistițiului pe frontul românesc. Acest eveniment a fost semnalul debandadei generale a armatei rusești, Moldova și Basarabia au fost invadate de cetele de soldați dezertați, care porniseră spre casă, jefuind și devastând totul în cale. S-au comis cele mai abominabile fapte: violuri, crime, incendierea locuințelor și jafuri, care au îngrozit populația. Corhotele moldovenești erau slab organizate și influențate de anarhia generală, generată de revoluția bolșevică și nu puteau asigura ordinea în țară. Mai mult chiar, acești dezertori bolsevizați vor organiza la Chișinău un organ central numit Front..Otdel.., care declara ca trădători pe membrii Sfatului Țării, care se împrăștie și se ascund. Cei gășiți sunt arestați și condamnați la moarte. Scopul lor era să transforme Basarabia în republică sovietică bolșevică. În această situație dramatică, membrii Sfatului Țării s-au întrunit clandestin și au hotărât să trimită mai multe delegații la Iași, pentru a trimite forțe militare, pentru restabilirea ordinii.
Momentul era de o importan]ă extraordinară. Pe de o parte Basarabia, abia scăpată de jugul secular al țarismului era amenințată în existența ei de stat național independent, de anarhia bolșevică. Pe de altă parte, România și ea într-o situație aproape disperată, cu regele, guvernul și parlamentul la Iași, cu o mare parte a teritoriului sau ocupat de Puterile Centrale, rămasă singură în fața acestora, după ieșirea Rusiei din război și obligată să încheie o pace umilitoare. Și totuși elita politică a țării și regele Ferdinand au avut înțelepciunea și forța de a trimite patru divizii sub conducerea generalului Ernest Broșteanu în Basarabia, pentru restabilirea ordinii, pe 20 ianuarie 1918, având și asentimentul statelor din… Antanta... În scurtă vreme, armata română instaurează ordinea în Basarabia și îi alungă pe dezertorii ruși bolșevizați peste Nistru, fără să se amestece în treburile Sfatului Țării.
La 24 ianuarie 1918, Sfatul Țării proclamă Republica Democratică Moldovenească Independentă, alegându-se în mod simbolic ziua aniversară a Unirii Principatelor Române, iar președinte al republicii rămâne tot Ion Inculet, Sfatul Directorilor se dizolvă și este înlocuit cu un consiliu de miniștri, condus de dr.Ciugureanu.
Pe 26 marie/8 aprilie 1918 sosește la Chișinău primul ministru al României, Alexandru Marghiloman, după ce o delegație a Sfatului Țării, formată din Ion Inculet, Pantelimon Halippa și Ion Ciugureanu venise la Iași, la începutul lui martie 1918, pentru a discuta cu guvernul român înfăptuirea imediată a unirii. O nouă împrejurare a grăbit deznodământul și anume faptul că primul ministru al Ucrainei, Golubovici a cerut Puterilor Centrale că Ucraina să participe la tratativele de pace de la București, privind granița româno-rusă. Aceasta pentru că din cauze de ordin etnografic, politic și economic “Basarabia formează o unitate indivizibilă cu teritoriile Ucrainei”.
Urmează ziua dreptății celei mari, ziua de 27 martie/9 aprilie 1918, când Sfatul Țării proclamă unirea Basarabiei cu România. Astfel, marea nelegiuire săvârșită pe 16 mai 1812 a fost îndreptată și Moldova frântă în două s-a reîntregit. Iată și conținutul declarației de unire: “În numele poporului Basarabiei, Sfatul Țării declară: Republica Democratică Moldovenească în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani, din trupul vechei Moldove, în puterea dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna, se unește cu mama sa, România."
Această declarație a fost votată cu 86 voturi pentru, 3 contra și 36 abțineri. După votare, primul ministru al României, Marghiloman, a fost invitat în sala de ședințe și a luat cunoștință de votul adunării și a declarat, în numele poporului român, Basarabia unită pentru veșnicie cu România.
BIBLIOGRAFIE
1. Constantin Kirițescu, Istoria Războiului pentru întregirea României, vol. III, București, Ed. Casei…Scoalelor…
2. Ion Nistor, Istoria Basarabiei, Ed. Humanitas, București, 1991
PROF. MIHAI MOMANU
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
VIDEO + Foto | Ediţia a XV-a a fazei naționale a târgului firmelor de exercițiu desfășurată la Focșani și-a desemnat câștigătorii
De același autor
