Cântec de prieten, scris la hotarul Vrancei
Un omagiu al cuvântului, între memorie, prietenie și sacralitatea literaturii, semnat de scriitorul băcăuan Dan Sandu, colaborator al Ziarului de Vrancea.
CâNTEC DE PRIETEN
Scriitorului Cornel Galben
La Aniversară
Şi, când va fi ca nepoţii să-mi prefire printre degete barba patriarhală cu care vroiesc să dau iama prin iasmele vârcolace ale veacului istuia răstignit la balamaua de aur şi catran a două milenii, atunci am să-i privesc în ochii lor mari cât toate semnele de întrebare ale pământului şi, din noianul de amintiri cuminţi ca nişte fotografii “mişcate”, am să aleg una (alb/negru) şi le voi vorbi cum numai eu mă pricep, într-un fel de „cântec de prieten”, despre cel cu nume de împărat între toţi generalii limbii române , uitat despre (şi dinspre) sine într-o împărăţie a cărţilor, fără de început şi fără de sfârşit, tăinuit la masa de scris a singurătăţii. Şi dă-mi putere, -atuncea, Doamne, să-l invoc, la ceas de seară sau de prispă la casă bătrână, să vorbesc despre talentul său de cronicar modern, să depun mărturie despre darul indicibil cu care l-ai „asuprit” (“cu asupra de măsură”!), să-l pârăsc frumos cum, deşi departe, trăitor în smerenie nepermisă mie, păcătosului, şi-n solitudine celestă (printre îngeri şi rugăciuni, zic Zău!) este şi va fi de-a pururi prezent printre noi, tăinuitorii de vorbe, mai ales prin herbul său egal blazon în cultura noastră naţională! Şi-mi mai dezleagă, Doamne, tot atunci, limba cea nepricepută în a odrăsli voroava, ca să-l pot numi din tot sufletul Prieteniei ce ne adună anii cei lumeşti: Cornel Galben! Adică,fratele meu de cruce şi-ntr-ale Cuvântului! Pentru că magia metaforei cu care-şi cucereşte Maestrul interlocutorul fascinat, îl transpune în plină atmosferă a Poeziei de incantaţie, asociindu-l pe autor cu vrerea şi puterea manolică a lui Pygmalion, dătătorul de nouă viaţă. Să luăm aminte la una dintre cele mai reuşite creaţii care s-au perindat vreodată prin pana cea iscusită a menestrelului de la Bacăul de România:
„Iubito, rondoul acesta concis
e un triumf al durerii de tine,
o noapte furată de sâni ce-au ucis
o fugă de Brahms şi trei violine.
Iubito, rondoul acesta târziu
e-o altă iarnă beethoveniană,
o noapte ucisă-n poemul ce-l scriu,
mai fulgerat cu un trup, cu o Ană.”
(Rondoul acesta)
Transfigurat de emoţia atâtor păreri de bine, acum, când putem cădea în desuetudinea faptului divers, deloc revelatoriu din punct de vedere al sacrificiului de sine, musai trebuie amintită măcar o parte din povara travaliului literar cu care Maestrul ne-a învălmăşit conştiinţa cuprinderii pe generoasa paletă a construirii din Cuvânt, obsedant dăruită unei posterităţi recunoscătoare: ..Enescu etern, Personalităţi băcăuane, Ieşirea de siguranţă, Poeţii Bacăului la sfârşit de mileniu, Convorbiri … adiţionale, Lecturi aleatorii, Alergând prin subteranele texului, Ieşirea din lume, Ultima sută, Primul prag, 1000 de paşi, Pe faţă şi pe dos, Caietul negru, Zile de trecere ş.a., - 20 ani de istorie şi critică literară, 1132 de publicaţii cu 31032 pagini, - munca de-o viaţă a preafericitului Thoth cel cu braţe de felah la poale de tainice piramide, - rătăcit(or) benefic prin pulberea vremelniciei din arhive, incursiuni sapienţiale prin cele biblioteci ameţitoare, program spartan mânăstiresc, patru ore de somn pe noapte, ca Leonardo da Vinci… Cornel nu judecă şi nu răstigneşte prin verdict imuabil actul cultural inconfundabil, ci ne propune perspective insolite de cuprindere şi de interpretare, de valorizare a mănăstirii din iubire trecute prin sacrificii supreme, cu chip de voinţă, refugiu în şubrezenia efemerului atent ctitorit pe golgota omului cu cartea. Mi-aduc aminte, când mi-a trecut pragul chinoviei mele de-o seamă cu Centenarul Reîntregirii, că am vorovit vrute şi nevrute şi că ne-am uimit cu răspunsuri la întrebări nepuse vreodată . Şi-amândoi am convenit că astăzi nu ne mai strofocăm pentru gloria noastră iluzorie pe care-am curtat-o într-o tinereţe presupusă fără bătrâneţe şi care s-a mai estompat, dăruindu-se himeră celor despre care scriem sincer şi cu ştaif… La plecare, în Zâmbet tâmp şi plin de fluturi, când albinele mele turnau floare de salcâm pe sângele verde al prisăcii, ne-am juruit amândoi să mai rămânem locului încă și încă, ani mulți și bătrâni, închinați primăverii din noi şi să nu plecăm la Rai, că, precis, n-o să-l găsim pe Domnul, acolo, zăbovind , cu treburi, pe-acasă... Astfel, ne-am pomenit că îngânam, ca fără de sine, uşurel: “Doamne, Doamne, mult zic Doamne. / Dumnezeu pare că doarme/ Cu capul pe-o mănăstire/ Şi de nimeni n-are ştire!”
Păşesc atent prin orgoliul bine temperat al speranţei ziditoare şi mult mă minun cu inima şi cu gândul prin sonuri de clavir şi culori de răcoare poposite în tiparniţa inconfundabil meşteşugită a lui Cornel , hărăzită cu versuri, versete şi rânduri sub formă de proză precis valoroasă. Mă cred, mai nou, prieten, vecin şi martor de-o seamă cu ceasul jertfelnic adânc încrustat pe crucea destinică a mult norocitului Cetatean de onoare al orasului japonez Michina , tradus în engleză ,franceză, germană, rusă şi maghiară. Pentru că numai Iubirea îl construieşte pe Om! Şi omul acesta dreptstătător de-a dreapta Creatorului - ales fiind - şi-a câştigat meritat locul sub steaua sa de durere, adăstată la cina cea de taină a spuselor apăsat şi-arătând numai din zâmbet spre cel cu talentul la purtător, ctitorindu-şi maturitatea scriitoricească încălărat fără greş, ca un brav general ce se află, pe calul său dalb, cu şaua de aur a tinereţii fără de bătrâneţe, amuşinând în buiestru la tipsia cu jăratic a jinduitului scaun din capul mesei literare româneşti … Ca mai ieri îi făceam o confidență, în ruperi de suflet ...: “Am citit, pe-ndelete, cartea și m-au cuprins, atât nostalgia (re)descoperirilor necesare, cât și umbra unui vag sentiment de nepermisă intruziune în labirintul unei intimități ce n-ar fi trebuit devoalată nicicând. Cu-nvoire de la Stăpânire (adică, de la tine!), am pășit, așadar, în vârful picioarelor, prin spații sufletești ce le-aș fi vrut interzise chiar și aproapelui. Și-mi permit să enumăr: viața de familie (cea mai frumoasă și mai sfântă!), credința fără de tăgadă în Forul Histric care te face mai Altfel decât alții, răstignirea pe Lumina din Cuvântul literar cumpănit. Și cred c-am spus TOT! Restu-i, așa cum am mai afirmat și cu altă ocazie, o trudă de Sisif ajunsă pe culmi agonice, de care, uneori, te îndoiești și tu! Chiar te citez:…”…Sunt destule nume noi… … pentru că mereu vor apărea alte și alte nume noi, mai ales acum, când toată l umea scrie și nu mai există nicio barieră editorială”… ... E ... multe de spus...! (Vorba lu’ Nea Mitică, un personaj mult drag mie!) Ca Prieten ce te secondează total dezinteresat, afirm cu cu tărie (aproape) revoluționară: Nu! Nu ai izbutit să mai adaogi câteva pietricele la un edificiu iluzoriu, încărcându-te de păcate și de slavă deșartă, ci ai măiestrit în ziduirea mărețului Dom de care faci vorbire o adevărată cărămidă canonică, inconfundabillă, întruchipând, metaforic grăind, Apa, Lutul și Focul cel sacru din biblicul Spirit cu care te-a “osândit” Domnul! În rest, ... suntem de un Tragism indicibil! Cum singur o spui: “… Singuri, singuri, singuri…! Chiar așa! ...Şi-i zic, atunci, potrivit modestelor mele puteri, îndemnul pornit din firescul rostirii: ”cerneala s-o întinzi gros/
şi grav-pe cuvinte cine/
trece prin noapte şi scrie/
pe creier poeme cu chip/
de copil multiplicat în zeci/
de icoane/
acela-i năuntru şi-afară/
asemenea fructului copt/
bucurând ramul/
oricine-ai fi paznic/
la plâns/
din ultimul tren alergând/
prin iarbă, desculţ/
prin exacta durere/
ceva fără sens/
îţi va răspândi umbra.”
Dan Sandu
CORNEL GALBEN
N. 28 decembrie 1950, în Bucureşti. Nume la naştere: Cornel-Simion Galbăn.
Absolvent al Facultăţii de Ziaristică din Bucureşti (1975-1979).
Activitate profesională: redactor, redactor principal al ziarului „Steagul roşu” Bacău (1979-1988), lector la Şcoala de Partid din Bacău (1988-1989), redactor principal, publicist comentator, şef de secţie, director, director general la cotidianul „Deşteptarea” şi S.C. Deşteptarea Bacău (1990-1995), consilier editorial şi director al Editurii Corgal Press Bacău (1994-2000), corespondent pentru Moldova al cotidianului „Azi” (1996-1997), redactor-şef al revistelor „Credinţa ortodoxă” (1997-1999), „Vitraliu” (2002-2005) şi „Glasul monahilor” (2003-2004), redactor la cotidianul „Monitorul de Bacău” (1999-2000), consilier superior la Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Bacău (2000-2008), redactor-șef al revistei „Cadran cultural” Bacău (din aprilie 2018).
Activitate publicistică: debut cu poezie („Început”, „În zbucium”) în revista școlară „Preludiu” din Oneşti, în 1970. Colaborator (cu versuri, interviuri, anchete, reportaje, cronici literare, cronici de artă etc.) al ziarelor naționale Scînteia tineretului, Scînteia, Munca, România liberă, Apărarea patriei, Adevărul, Azi, Curierul naţional, Jurnalul naţional, Curentul, al ziarelor locale Steagul roşu, Deşteptarea, Moldova, Aşa, Viaţa băcăuană, Monitorul de Bacău, Ziarul de Bacău, Ziarul de Iaşi, Trotuş expres, Cuvîntul nou, Delta, Înainte, Independentul, Clopotul, Zori noi, Crai nou, Milcovul, Viaţa nouă, Ceahlăul şi al revistelor Albina, Ateneu, Astra, Biblioteca, Bucovina literară, Caietele Teatrului Bacovia, Cartea, Cântarea României, Contemporanul, Convorbiri literare, Creanga de Aur, Cronica, Ecran magazin, Feţele muzicii, Flacăra, Formula As, Îndrumătorul cultural, Jurnalul literar, Literatura şi Arta (Chişinău), Luceafărul, Meridian 27, Oglinda literară, Orizontul, Orizonturi noi, Plumb, Pro Saeculum, Revanşa, România literară, Steaua, Teatrul românesc, Tomis, 13 Plus, Tribuna, Vatra, Viaţa creştină (Los Angeles), Viaţa militară, Viaţa studenţească, Zburătorul ş.a. Inclus în volume colective și tradus în engleză, germană, franceză, rusă, maghiară.
Volume publicate:
- Enescu etern [interviuri],
- Personalităţi băcăuane [dicționar], vol. I-VIII, 2000-2020.
- Ieşirea de siguranţă [interviuri], 2001.
- Poeţii Bacăului la sfârşit de mileniu [critică literară], vol. I-II, 2005, 2015.
- Personalităţile Bacăului [dicționar], 2008.
- Convorbiri fără adiţionale [interviuri], vol. I-II, 2010, 2019.
- Lecturi aleatorii [critică literară], vol. I-IV, 2010-2017.
- Alergând prin subteranele textului [critică literară], 2010.
- Personalităţi moineştene [dicționar], 2011.
- Ieşirea din lume [jurnal], 2012.
- Scriitori băcăuani [dicționar], 2012.
- Ultima sută [jurnal], 2013.
- Primul prag [jurnal], 2014.
- Dialoguri pilduitoare [interviuri], 2015.
- 1000 de paşi [jurnal], 2016.
- Zile de trecere [jurnal], 2017.
- Caietul negru [jurnal], 2017.
- Stelian Preda sau Viețile unui vis: Teatrul, 2017.
- Pe faţă şi pe dos [jurnal], 2018.
Membru fondator al Sindicatului Ziariştilor Băcăuani, al Societăţii Ziariştilor şi al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, în conducerea cărora a făcut parte. Membru fondator al Societății Culturale „G. Călinescu” din Onești. Membru de onoare al Societății cultural-literare „Tristan Tzara” din Moinești. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Sud-Est (din 2011; din partea acesteia a primit, în 2018, Premiul pentru Critică literară).
Cetăţean de Onoare al oraşului Mooka, prefectura Tochigi, Japonia (1983).
„Am renunțat la jurnalismul cotidian încă din 1995. M-am axat de atunci pe jurnalismul cultural și într-un fel mi-a prins bine, pentru că am avut răgazul să-mi scriu cărțile. În caz că rămâneam în presă, nu știu dacă izbândeam atâtea în plan scriitoricesc. (…) La început am fost ziarist dedicat trup și suflet dar în ultimul sfert de veac mă simt atașat mai mult de breasla scriitorilor, decât de cea a gazetarilor. Cele două preocupări s-au intersectat însă în toată jumătatea de veac scursă de la debut, așa încât cel mai nimerit ar fi să spun că sunt un truditor neobosit pe ogorul nesfârșit al literelor.” (din interviul realizat de Rodica Lăzărescu, în „Pro Saeculum”, nr. 7-8, 2020, p. 46-49).
Bibliografie:
Eugen Budău, Bacăul literar, Ed. Universitas XXI, Iaşi, 2004, p. 654.
Enciclopedia judeţului Bacău, coord. Emilian Drehuţă, Ed. Agora, Bacău, 2008, p. 471.
Sursa:bjbacau.ro














