Educație

Astăzi se împlinesc 170 de ani de la nașterea ”Luceafărului” școlii românești: Spiru Haret (1851-1912)

Costică NEAGU
15 feb 2021 2012 vizualizări

Școala românească are două momente astrale: 1). Reforma lui Cuza Vodă (1864), Legea instrucțiunii, ,,dată în Domneasca noastră reședință, Bucuresci, la 25 noiembrie, anul 1864”, care pune bazele juridice și organizatorice ale învățământului românesc și Reforma lui Spiru Haret, care a cuprins aproape toate treptele școlii: învățământul secundar, învățământul superior, profesional și preșcolar. Spiru Haret a avut vocație de întemeietor, ,,omul școlii”, părintele școlii românești, la fel ca Titu Maiorescu, părintele criticii; Ioan Mincu, părintele arhitecturii; Simion Mehedinți, părintele geografiei etc., etc.

Despre învățământul românesc nu se va putea vorbi niciodată, cu adevărat, fără a se aduce în prim-plan numele lui Spiru C. Haret, artizanul școlii românești moderne.

Renunțând la o carieră științifică strălucită – primul străin care şi-a luat doctoratul în matematici la Sorbona  – Spiru Haret a refuzat o catedră la Universitatea din Grenoble şi a venit în țară, intrând în serviciul statului român, față de care avea mari obligații morale. La 27 de ani a devenit cel mai tânăr profesor de la Universitatea din București, iar la 28 de ani, membru corespondent al Academiei Române, cel mai tânăr membru al acestui for științific.

Din anul 1881, când a fost numit membru al Consiliului Permanent al Instrucțiunii, şi până la moarte, și-a legat destinul de învățământ, fiind, pe rând, profesor, inspector școlar, secretar general de minister şi ministru, în trei rânduri: 1897-1899; 1901-1904; 1907-1910.

În anul 1883 este numit inspector general al școlilor, funcție prin care cunoaște în profunzime starea economică a țării, dar și starea școlii. Atent la tot ce se întâmplă în școală și în societate, Haret va redacta, în 1884, un Raport general asupra învățământului secundar prezentat domnului ministru al instrucțiunii publice şi al cultelor, o radiografie completă asupra școlii, documentul fiind supranumit şi Raportul-ministru. Pentru prima dată apărea ca o necesitate presantă înfăptuirea unei reforme complexe a învățământului.

Raportul exprima faptul că dezvoltarea economică a ţării era stânjenită de orientarea clasicistă a educației. Autorul lui propunea înființarea de licee reale, programele școlare să fie întocmite de un corp de specialiști, respingea caracterul livresc al învățământului şi recomanda folosirea materialului didactic, a aplicațiilor practice. Spiru Haret se ridica împotriva diluării autorităţii şcolare, urmare a imixtiunii politicului în treburile şcolii, propunând măsuri privind pregătirea corpului didactic. Aduce în atenţia opiniei publice educaţia patriotică şi morală care ar trebui să se facă în şcoală. Acest Raport, ca toate marile iniţiative ale lui Spiru Haret, a fost publicat, într-un tiraj de masă, fiind adus la cunoştinţa dăscălimii şi a opiniei publice. Pentru valoarea sa, Raportul a fost propus de către D. A. Sturdza pentru unul dintre premiile Academiei Române, fiind respins.

Pe lângă simpatii şi aprecieri, Raportul a stârnit şi reacţii foarte dure. În martie 1897, Spiru Haret a ajuns ministru al instrucțiunii, funcție în care a fost privit diferit: Cât despre Haret, cine nu-l ştie în învățământ că este mintea cea mai îngustă, belferul cel mai posac din țară, om care, în materie de învățământ, nu înțelege altceva decât sunarea clopoţelului (Epoca, 10.04.1897).

În calitatea sa, de ministru, colaborează, foarte apropiat cu  pedagogul C. Dimitrescu-Iaşi și în scurt timp reuşeşte să treacă prin Parlament: Legea asupra învățământului secundar şi superior (23.03.1898), Legea asupra învățământului profesional (27.03.1899) şi Legea pentru școlile de copii mici (1909), grădini de copii.

Legea învățământului secundar și superior propunea: gimnaziul unic, trifurcarea liceului (clasic, modern, real), burse pentru copiii de săteni, iar profesorul diriginte să facă educația morală. Se stipula autoritate sporită pentru directori. În direcția dezvoltării unui învățământ practic-aplicativ se prevedea dezvoltarea instituțiilor-anexă ale facultăților: laboratoare, clinici, întreprinderi, seminarii, seminarul pedagogic superior, cursul de pedagogie.

Pentru întocmirea programelor şi a manualelor, a solicitat pe cei mai de vază intelectuali ai vremii: T. Maiorescu, C. Dumitrescu-Iaşi, A.D. Xenopol, N. Iorga, V. Babeş, S. Mehedinţi etc.

Pentru ridicarea calităţii învățământului şi îmbunătăţirea bazei materiale a acestuia, a apelat la concursul corpului didactic prin Circulara – apel nr. 62151 din 29 oct. 1898.

La fel ca şi Raportul-ministru, iar mai târziu Chestia ţărănească, şi această Circulară a fost tipărită în mii de exemplare şi distribuită învățătorilor în mod gratuit.

Urmare a acestui apel în Judeţul Putna, azi Vrancea – cu sprijinul inimosului prefect, N. N. Săveanu - au fost construite, în anii 1901-1902, peste  51 de școli, faţă de 30 câte se construiseră din 1864 şi până în 1900. La inaugurarea multora dintre aceste şcoli a fost prezent, însuşi ministrul Haret (Bârsești, Negrilești, Jariștea etc.).

Învățământul profesional prezenta o importanță mai mare pentru societatea românească din acel timp. Formarea unui personal necesar industriei ridica mari probleme, mai ales că nici Occidentul nu prea oferea modele. Trebuia creată o mentalitate industrială într-o țară agrară. Pentru mediul rural, trebuia deprinsă o meserie care să fie practicată iarna, o școală a industriei locale. Dezvoltarea industriei locale în mediul rural putea aduce un spor de venituri sătenilor, dar şi ţării. Învățământul profesional trebuia să absoarbă o parte din tinerii care terminau gimnaziul şi nu aveau de lucru, în timp ce în ţară intrau peste 15.000 de imigranţi, pe an. 

Învățământul profesional era surprins în toată complexitatea lui: agricultură, silvicultură, cu toate industriile anexe şi derivate apoi meserii şi comerţ. Învăţământul profesional de stat era gratuit, pentru fiii de români. Copiii fără mijloace primeau burse de la stat.

O altă constantă a acestei legi era preocuparea, astăzi la mare preţ, a integrării europene. Pentru toate meseriile se prevedea ca absolvenții cei mai buni, ai școlilor superioare, să primească, prin concurs, burse de studii în străinătate. Bursierii erau trimiși trei ani în străinătate unde audiau cursuri și făceau lucrări practice.

Dintre aceşti bursieri se recrutau mai târziu profesori sau directori ai şcolilor superioare profesionale, administratori pentru moșiile statului sau cele  particulare, pentru fabrici şi mari ateliere, funcționari superiori din ministerele de resort.

În timpul ministeriatelor sale, Spiru Haret şi-a îndreptat atenţia şi spre învățământul preșcolar, reuşind să treacă prin Parlament - în 1909 - Legea pentru şcolile de copii mici. Şi acest segment al învăţământului a mers foarte greu, din cauza lipsei de resurse, dar şi a dezinteresului faţă de această formă de educaţie.

Văzută, în perspectiva timpului, la peste un secol de la derularea ei, Reforma Haret şi-a pus amprenta pe tot sistemul de învățământ românesc, de la grădinițe şi până la învățământul superior, antrenând întreaga societate românească în procesul de modernizare.

Această mișcare a fost posibilă datorită spiritului pragmatic al inițiatorului ei, datorită unei perseverențe fără egal, a unei vocaţii înnăscute, de a molipsi şi mobiliza.

Deși era om politic, Spiru Haret a înțeles în mod intuitiv că lucrarea lui nu va reuși dacă nu-și va atrage de partea sa dascălii. El a găsit în mod genial calea de a se apropia de învățători și de săteni.

Prin activitatea extrașcolară, cercurile culturale, școlile pentru adulți și cursurile serale sau duminicale pentru ucenici şi lucrători, prin orientarea către răspândirea metodelor agrotehnice moderne, prin dezvoltarea şi întărirea obştiilor ţărăneşti, prin ridicarea nivelului cultural al satelor, Spiru Haret a reușit să facă din școală, motorul întregii societății, iar învățătorii devenit ,,cazacii lui Haret”.

Printr-o activitate de aproape 30 de ani dedicată învățământului, Spiru Haret a lăsat în şcoala românească un halo concretizat în scăderea numărului de analfabeţi cu peste 18%, numărul ştiutorilor de carte din mediul rural crescuse de la 15,2% la 37,4%. Cât a fost ministru, s-au construit 1931 de şcoli, s-au înființat 444 de cercuri culturale, 2147 de bănci populare săteşti, precum şi 256 de obştii de arendare cu o suprafață cultivată de 210.000 ha.

Scriind învățătorului Ion Ionescu (16/28.03.1911), Haret afirma: Fără niciun alt mijloc de acțiune, decât vorba şi sfatul, am putut pune în mişcare un corp numeros şi inteligent care, cu abnegaţie şi devotament, a reuşit în aşa scurtă vreme să facă dovada strălucită de ce poate face priceperea şi entuziasmul puse în serviciul unei cauze mari…

 

*   *   *

Citind cele de mai sus, ne dăm seama că toți ar trebui să fim ,,Cazacii lui Haret”, pentru că în domeniul managementului de sistem el a spus totul. Cei care au urmat i-au materializat ideile, evident, mai bine sau mai stângaci. Şcoala românească, în adevăratul sens al cuvântului, de la el începe. El a lansat, prin Reforma sa, cuvinte şi sintagme fundamentale: programe şcolare, manuale şcolare (,,Lungă vreme, şcoala română trăise fără programe analitice. Profesorii dictau, dictau, dictau, iar copiii scriau, scriau, scriau până li se păinjeneau ochii”. S. Mehedinţi), material didactic, imixtiunea politicului în şcoală, educaţia patriotică şi morală, pregătirea corpului didactic, autoritate sporită pentru directori, biblioteci şcolare şi publice, bănci populare, activitate extraşcolară (,,Cazacii lui Haret”), gimnaziu, învăţământ profesional, emulaţie, burse pentru copiii săraci, burse de studii în străinătate, cercuri culturale etc.

Înţelegând ce mare forţă o reprezintă dăscălii, Haret a intrat în legătură directă cu ei, scriindu-le mii de scrisori. De asemenea a creat pe lângă minister şi a potenţat două instituţii (Casa Şcoalelor cu secţiile: Administrativă, Pedagogică şi Cultura Poporului; Casa pentru Economie, Credit şi Ajutor al Corpului Didactic, care dăinuie şi astăzi cu numele: Casa Corpului Didactic), entități care l-au apropiat de dascăli. Fiecare din aceste sintagme-cheie merită o dezbatere amplă, pentru că fiecare înseamnă un început în viața școlii.

Mai mult, constatăm că după 1989, am apelat la modele de aiurea pe care uneori le-am transpus în practică, într-un mod mai mult sau mai puţin ,,original”. Am renunţat la munca patriotică, cuvântul patriotism fiind luat în derâdere, dacă nu chiar interzis (Ubi bene, ibi patria), am renunţat la activitatea extraşcolară (cea în folosul semenilor şi al copiilor), ne-am transformat în ,,funcţionari” uitând sensul cuvântului ,,dascăl”.

Am reluat instruirea prin manuale alternative, care au o valoare discutabilă, fiind mai mult variante ale aceluiaşi manual ,,unic” şi mai puţin ,,alternative”. Am adoptat curriculumul la decizia şcolii, ca şi cum n-am fi avut o ,,programă minimală” – trunchi comun, obligatoriu şi o ,,programă (maximală) suplimentară de adaptare a şcolii la mediul local şi regional”.

Cred că ar trebui să înnodăm firul tradiţiei autentice şi, atenţi la ce se întâmplă şi pe alte meleaguri, iar diriguitorilor şcolii să le amintim spusa lui S. Mehedinţi: ,,Valoarea unui stat este proporţională cu organizarea ştiinţifică a educaţiei maselor”.

La 170 de ani de nașterea ,,OMULUI ȘCOLII”, fiecare român este dator să-i înalțe un gând de slavă lui și ȘCOLII ROMÂNEȘTI.

Ocuparea ,,Scaunului” de pe care oficiat Spiru Haret, ar trebui să intimideze pe oricine care nu se ridică la înălțimea de ,,inimă și suflet” a unui dascăl adevărat, iar atribuirea numelui ,,Spiru Haret”, unei instituții de învățământ superior, cu rezultate îndoielnice este o blasfemie.

                                                                                                                Costică NEAGU,

                                                                                                                 15 februarie 2021 

 

 

 

           

s


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.