Astăzi despre savantul ieșean Dimitrie Mangeron - Citea în 10 limbi și publica în 6 | A creat teoria accelerațiilor reduse, utilizată în zborurile spațiale, ecuațiile Mangeron, Lagrange-Mangeron generalizând ecuațiile lui Lagrange. De 35 de ani ...
Dimitrie Ioan Mangeron (n. 15/28 noiembrie 1906, Chișinău, Imperiul Rus – d. 27 februarie 1991, Iași, România) Savantul ieșean Dimitrie Mangeron citea în 10 limbi și publica în 6. A predat cursuri postuniversitare în Franța, Germania, Austria, Canada, SUA și Spania, în limbile țărilor respective. A creat teoria accelerațiilor reduse, utilizată în zborurile spațiale, ecuațiile Mangeron, Lagrange-Mangeron generalizând ecuațiile lui Lagrange. De 35 de ani a plecat dintre noi. Era membrul mai multor academii celebre, numai al celei române, nu.
A fost primit în Academia Română doar ca membru corespondent abia în 1990, cu un an înaintea morții sale. Asta spune mult despre comunismul regretat de unii!
Mangeron a fost unul dintre matematicienii cei mai prolifici din România. A publicat peste 600 de lucrări, inclusiv o monografie amplă în 3 volume, consacrată mecanicii corpului rigid, care a fost domeniul principal de interes științific. A avut preocupări în domeniul ecuațiilor diferențiale, neliniaritate, robotică, astronautică ș.a. Era poliglot. Citea în 10 limbi și publica în 6 limbi. Ca profesor universitar a fost unul dintre cei care au atras admirațiile studenților de pretutindeni. A fost membru a peste 25 de societăți științifice internaționale din Anglia, Austria, Canada, Franța, Elveția, India, Italia, Japonia, R.D.G., R.F.G., SUA, Suedia, URSS, inclusiv a Societății Americane de matematică, a Societății Internaționale de astronautică ș.a. A predat cursuri postuniversitare în Franța, R.F.G., Austria, Canada, SUA și Spania, în limbile țărilor respective. Cunoştea la perfecţie peste zece limbi străine. Discursul Domniei Sale era de o frumuseţe şi acurateţe rar întâlnite. Era un om cu o vastă cultură generală. Astăzi, bulevardul ieșean care traversează splaiul Bahluiului poartă numele academicianului, iar pe mormântul său din Copou se află un bust de bronz – semn al respectului pentru o viață dedicată științei.
Biografie și creația științifică
S-a născut în familia unui mecanic de locomotivă din Basarabia, care circula pe ruta Chișinău - Sankt Petersburg. A absolvit liceul la Ungheni și Facultatea de Științe (secția matematici) a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, în anul 1930, unde a fost oprit să lucreze, inițial ca asistent, mai apoi ca șef de lucrări, conferențiar în anul 1936 și profesor titular definitiv în anul 1941. A obținut titlul de doctor în matematică la Universitatea din Neapole în anul 1932, sub îndrumarea profesorului Mauro Picone cu teza Sopra un problema al contorno per un'equazione differenziale alle derivate parziale di quatro ordine con le caratteristiche reali doppie. A urmat scurte cursuri de specializare la Institutul de matematică al Universității din Göttingen.[2] A devenit doctor docent în științe în 1956. A fost șeful catedrei de mecanică și mecanisme până în 1958, iar în continuare șeful Catedrei de matematică de la Institutul Politehnic din Iași (azi Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi din Iași) până în anul 1979. A fost coordonatorul Buletinului Institutului Politehnic din Iași.Între anii 1942-1944 a funcționat la Catedra de matematică a Universității românești din Cernăuți
Mangeron a fost unul dintre matematicienii cei mai prolifici din România. A publicat peste 600 de lucrări, inclusiv o monografie amplă în 3 volume, consacrată mecanicii corpului rigid, care a fost domeniul principal de interes științific. A avut preocupări în domeniul ecuațiilor diferențiale, neliniaritate, robotică, astronautică ș.a. Era poliglot. Citea în 10 limbi și publica în 6 limbi. Ca profesor universitar a fost unul dintre cei care au atras admirațiile studenților de pretutindeni. A fost membru a peste 25 de societăți științifice internaționale din Anglia, Austria, Canada, Franța, Elveția, India, Italia, Japonia, R.D.G., R.F.G., SUA, Suedia, URSS, inclusiv a Societății Americane de matematică, a Societății Internaționale de astronautică ș.a. A predat cursuri postuniversitare în Franța, R.F.G., Austria, Canada, SUA și Spania, în limbile țărilor respective.
În anul 1936 profesorul Mario Salvador de la Columbia University din New York a folosit în una dintre lucrările lui denumirile ecuații Mangeron, funcții Mangeron pentru „ecuațiile undelor polivibrante”, descoperite de Dimitrie Mangeron. Realizările matematicianului român au servit și la transmisia undelor luminoase, radio etc. de la un post la altul. Aceleași ecuații Mangeron stau la temelia așa-numitelor „optimizări de fenomene în rețele spațiale echidistante.” A creat teoria accelerațiilor reduse care urma să fie utilizată în acțiunea de pregătire a zborurilor spațiale. A generalizat ecuațiile lui Lagrange, care se află la baza mecanicii, introducând accelerații de ordin superior, ajungând la ecuațiile denumite Mangeron-Tsenov sau Lagrange-Mangeron.
Schimbarea de regim de după război nu a priit carierei matematicianului
După un scurt stagiu la Universitatea din Göttingen revine în țară unde, în 1934, i se echivalează doctoratul obținut în Italia. În anul 1938 este transferat la nou-înființata Școală Politehnică din Iași, actuala Universitate Tehnică „Gh. Asachi”, unde va deveni profesor la Catedra de mecanică în 1941. Începând cu acest moment, preocupările lui Dimitrie Mangeron se diversifică. În afară de matematică, începe să facă și cercetări de mecanică teoretică.
Schimbarea de regim de după război nu a priit carierei matematicianului ieșean, legăturile sale cu lumea științifică internațională devenind tot mai sporadice. În 1949, în urma unei ședințe, se stabilește ca Mangeron să studieze, o oră pe săptămână, informații din literatura sovietică. Zece ani mai târziu, Unione Matematica Italiana solicită Rectoratului Politehnicii să faciliteze prezența lui Mangeron la Congresul de la Napoli al acestei asociații. Rezoluția Rectoratului e seacă: „Nu se poate face intervenție”.
Studiul ecuațiilor cu derivate parțiale a fost principalul său domeniu de activitate, dar a scris și lucrări de mecanică analitică, teoria mecanismelor, teoria optimizării, teoria accelerațiilor reduse și a accelerațiilor de ordin superior sau chiar de istorie a mecanicii, reunite într-o operă care numără nu mai puțin de 600 de lucrări, publicate în țară și străinătate. De asemenea, a fost redactor al „Buletinului Institutului Politehnic din Iași”. Nu mai puțin de 30 de ingineri l-au avut ca îndrumător de doctorat.
Din cauză că nu a fost membru al Partidului Comunist, este primit în Academia Română abia în 1990
Este membru a peste 25 de societăți științifice internaționale, inclusiv al Societății Americane de Matematică și al Societății Internaționale de Astronautică. În 1976 se pensionează la vârsta maximă admisibilă, 70 de ani, dar îşi continuă activitatea universitară ca profesor consultant la Catedra de mecanică a Politehnicii. Din cauză că nu a fost membru al Partidului Comunist, este primit în Academia Română abia în 1990, ca membru corespondent, cu un an înainte să moară, pe 27 februarie 1991, la Iași. Este înmormântat în Cimitirul Podgoria din Dealul Copoului, unde colegii i-au ridicat un bust.
Dimitrie I. Mangeron a fost înmormântat în cimitirul Mănăstirii Podgoria Copou, pe mormântul său fiind amplasat un bust de bronz. În prezent, bulevardul ieșean care străbate splaiul Bahluiului de la Facultatea de Chimie Industrială la Facultatea de Construcții și Arhitectură poartă numele academicianului Dimitrie Mangeron.
Lucrări
Mecanica rigidului (Ed. Tehnică, București, 3 vol., 1978-1980-1981) - în colaborare cu prof.dr. Nicolae Irimiciuc
Sopra un problema al contorno per un'equazione differenziale non lineare alle derivate parziali di quarto ordine con le caratteristiche reali doppie. Rendiconti Accad. d. L. Roma (6) 16, 305-310, 1932
Sur certains problemes а la frontière pour une classe d'equations aux dérivées partielles d'ordre superieure. C.R. Acad. Sci., Paris, 204, 94-96.
Corespondență cu tangenta isoclină . I, II. Gaz. mat., București, 47, 208-212, 257-261. 1942
Über Beziehungen zwischen Lösungen partieller Differentialgleichungen unterschiedlicher Typen und über gewisse neue Funktionenklassen bezüglich polyvibrierender Gleichungen. (Spanish). Math. Notae 21(1968/69), 95-103 (1970). - coautor: Mehmet N. Oguztöreli
Дифференциальные системы генерирующие классы функций и их приложения.(French summary). Mem. Sect. Stiint., Ser. IV 12, No.1, 25-41 (1989/1991). - coautori: M.P. Lenyuk și conf.dr. Petru-Teodor Crăciunaș
Symmetrical branched systems vibrations. (English) Mem. Sect. Stiint., Ser. IV 12, No.1, 43-57 (1989/1991). - coautori: prof.dr. ing. Ioan Goia și lect.dr. Sorin Vlase
peste 600 de alte lucrări.
Note
^ Alex Gaina, D U M IT R U I. M A N G E R O N ' (90 de ani de la naștere și 5 ani de la deces)[1]
^ Romulus Balaban, „Dumitru Ion Mangeron”, în vol. Români celebri, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1979, p. 246
^ Ana-Maria Stan, Impactul modificărilor teritoriale ale anului 1940 asupra vieții universitare românești. În: Marius Mureșan, Marina Trufan (coord), Anul 1940 în istoria Europei. Între expansiune și declin. Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2020
Bibliografie
George Ștefan Andonie - Istoria matematicilor în România (Ed. Științifică, București, 1966-1967), vol. 2-3
Nicolae Irimiciuc - D. I. Mangeron, un profesor între profesori (Ed. Glasul Bucovinei, Iași, 1995), 156 pagini
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
