Astăzi despre Constantin Noica - filosoful român care a fondat „Şcoala de la Păltiniş” - un concept care încuraja cultivarea spiritului uman prin studiu. Operele lui Goethe, Hegel, Cioran şi Eliade - „capete de acuzare”. 25 de ani de muncă silnică
Constantin Noica (n. 12 iulie 1909, Vitănești, județul Teleorman - d. 4 decembrie 1987, Păltiniș, județul Sibiu) a fost un filosof, poet, eseist, publicist și scriitor român. Este membru post-mortem al Academiei Române (din 1990).
Filosof, poet, eseist, publicist și scriitor. Prieten şi coleg de generaţie cu Eugène Ionesco, Mircea Eliade şi Emil Cioran, Noica a ales să rămână în ţară, a fost deţinut politic, apoi, în anii ’70, a fondat „Şcoala de la Păltiniş”, un concept care încuraja cultivarea spiritului uman prin studiul filosofiei și al științei.
Noica a fost acuzat de către comunişti de uneltire împotriva ordinii de stat, răspândirea de manuscrise cu caracter duşmănos şi a cărţilor legionarilor fugiţi din ţară, precum şi de ascultarea de posturi de radio străine cu comentarii duşmănoase la adresa regimului. Practic, filosoful era acuzat de faptul că a organizat seminarii în cadrul cărora a vorbit despre operele lui Goethe, Hegel, Cioran şi Eliade.
Noica a fost anchetat și condamnat la 25 de ani de muncă silnică, 10 ani de degradare civică, cu sancţiunea complemntară a confiscării averii. Împreună cu Noica vor fi arestați şi condamnaţi toți participanții la seminariile private organizate de Noica la Câmpulung, cei aruncaţi în detenţie primind titulatura de „grupul Noica-Pillat” (rador.ro)
Constantin Noica s-a născut la 12 iulie (stil vechi) 1909 în comuna Vitănești, județul Teleorman - d. 4 decembrie 1987, Păltiniș, județul Sibiu)
Începe gimnaziul în București; în perioada 1924-1928 urmează Liceul „Spiru Haret”, unde îl are profesor de matematică pe poetul Uvedenrodelor, Ion Barbu (Dan Barbilian). Obține bacalaureatul în 1928.
Ca licean, debutează în revista liceului, Vlăstarul, în 1927 cu eseuri care au fost publicate în anul 1934 în volumul „Mathesis sau bucuriile simple”.
Se înscrie la Facultatea de Filosofie și Litere din București, pe care o va absolvi în 1931 cu teza de licență Problema lucrului în sine la Kant. Timp de trei ani îl are ca profesor pe filosoful Nae Ionescu.
Anii interbelici și ulteriori (1930 - 1949)
În perioada 1932 - 1934 frecventează societatea culturală "Criterion". Sub influența lui Nae Ionescu, toți prietenii lui Noica de la "Criterion" - Mihail Polihroniade, Haig Acterian, Mircea Eliade - vor deveni, mai devreme sau mai tîrziu, legionari dar, fidel ideii că lupta culturală și nu cea politică este calea pentru reînvierea culturală a României, refuză să intre în mișcarea legionară.
În 1933, timp de un an de zile, urmează cursurile Facultății de Matematică iar în primăvara anului 1938 pleacă la Paris cu o bursă a statului francez, unde va sta până în primăvara anului 1939. În mai 1940 își susține la București doctoratul în filosofie, cu teza Schiță pentru istoria lui „Cum e cu putință ceva nou?”. În luna august a aceluiași an face primul gest gazetăresc de rezonanță legionară: scoate într-un singur număr revista „Adsum” (adică „Sunt aici, sunt de față”), pe care o scrie singur și o publică din bani proprii.
În octombrie 1940 pleacă la Berlin în calitate de referent de filosofie la Institutul Româno-German. Va rămâne la Berlin până în 1944. Va participa de mai multe ori la seminarul de filosofie a profesorului Martin Heidegger, unde a mai participat și un alt filosof român cu operă de sertar, Alexandru Dragomir. În paralel, împreună cu Constantin Floru și Mircea Vulcănescu editează patru din cursurile universitare ale lui Nae Ionescu și anuarul Isvoare de Filosofie.
Anii domiciliului forțat, deținut politic (1949 - 1964)
În perioada 1949 - 1958 are domiciliu obligatoriu la Câmpulung-Muscel. Aici, Noica și-a căpătat ideea filosofică și totodată și-a trasat principalele coordonate ale filosofiei sale de mai târziu. În 1958 Noica este arestat, anchetat și condamnat la 25 de ani de muncă silnică cu confiscarea întregii averi. Alături de el vor fi arestați toți participanții la seminariile private organizate de Noica la Câmpulung, iar lotul lor va purta la proces numele de „grupul Noica”.
Execută la Jilava 6 din cei 25 de ani de închisoare, fiind eliberat în august 1964.
Anii libertății, Păltiniș (1964 - 1987)
Din 1965 se stabilește în București, unde va lucra ca cercetător la Centrul de Logică al Academiei Române, având drept domiciliu un apartament cu două camere unde Noica va ține seminarii private pe marginea filosofiei hegeliene, platonice sau kantiene. Printre participanți se numără mai tinerii săi colegi de la Centrul de Logică (Sorin Vieru) sau de la Institutul de Istoria Artei (Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu).
În 1976, Constantin Noica îl întâlnește, la o lansare de carte care a avut loc la Cluj-Napoca, pe Iustinian Chira, bun prieten al lui Ioan Alexandru și al scriitorilor în general. Invitat de acesta, Noica ajunge în scurt timp la Mănăstirea Rohia unde zăbovește 3 zile. Cadrul natural și biblioteca vastă îl impresionează deopotrivă pe marele filosof care nu ezită să îi povestească lui Nicolae Steinhardt despre cele văzute la Rohia, știind gândul acestuia de a se retrage într-o mănăstire.
Ultimii ani din viață începând cu anul 1975, Constantin Noica și i-a petrecut la Păltiniș lângă Sibiu, locuința lui devenind loc de pelerinaj și de dialog de tip socratic pentru admiratorii și discipolii săi (vezi Jurnalul de la Păltiniș de Gabriel Liiceanu). Între 1974 și 1987 a deținut un apartament în blocul OS6, la Romancierilor în Drumul Taberei.[5] Se stinge din viață la 4 decembrie 1987. A fost înmormântat pe 6 decembrie 1987, la Schitul Păltiniș, după dorința sa, slujba fiind oficiată de un sobor de preoți în frunte cu ÎPS Mitropolit Antonie al Ardealului, Crișanei și Maramureșului. După 1989, Gabriel Liiceanu s-a ocupat de reeditarea integrală a cărților lui Noica.
Operă
Opere antume
1934 - Mathesis sau bucuriile simple
1936 - Concepte deschise în istoria filozofiei la Descartes, Leibniz și Kant
1937 - De caelo
1940 - Schiță pentru istoria lui cum e cu putință ceva nou
1943 - Două introduceri și o trecere spre idealism. Cu traducerea primei introduceri kantiene a Criticei Judecării
1944 - Pagini despre sufletul românesc
1944 - Jurnal filosofic
1962 - Fenomenologia spiritului de GWF Hegel istorisită de Constantin Noica
1969 - Douăzeci și șapte de trepte ale realului
1969 - Platon: Lysis (cu un eseu despre înțelesul grec al dragostei de oameni si lucruri)
1970 - Rostirea filozofică românească
1973 - Creație și frumos în rostirea românească
1975 - Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii românești
1975 – Despărțirea de Goethe
1978 - Sentimentul românesc al ființei
1978 - Spiritul românesc la cumpătul vremii. Șase maladii ale spiritului contemporan.
1980 - Povestiri despre om, după o carte a lui Hegel: Fenomenologia spiritului
1981 - Devenirea întru ființă, vol. I: Încercarea asupra filozofiei tradiționale; vol. II: Tratat de ontologie
1984 - Trei introduceri la devenirea întru ființă
1986 - Scrisori despre logica lui Hermes
Opere postume
1988 - De Dignitate Europae
1990 - Jurnal de idei
1990 - Rugați-vă pentru fratele Alexandru
1992 - Simple introduceri la bunătatea timpului nostru
1992 - Eseuri de duminică
1992 - Introducere la miracolul eminescian
1997 - Manuscrisele de la Cîmpulung
1998 - Echilibrul spiritual. Studii și eseuri (1929-1947))
Publicistică
1994 - Semnele Minervei, publicistică, volumul I, ediție de Marin Bucur
1996 - Între suflet și spirit, publicistică, volumul II, ediție de Marin Bucur
2003 - Moartea omului de mâine. Publicistică volumul III, ediție de Marin Bucur
2007 - Despre lăutărism[6]
Vezi și
Bibliografie
Gabriel Liiceanu, Jurnalul de la Păltiniș, Humanitas, 1996
Andrei Cornea, De la Școala din Atena la școala de la Păltiniș, Humanitas, 2004
Sorin Lavric, Ontologia lui Noica. O exegeză, Humanitas, 2005
Sorin Lavric, Noica și mișcarea legionară, Humanitas, 2007
Laura Pamfil, Noica necunoscut. De la uitarea ființei la reamintirea ei, Cluj, Biblioteca „Apostrof” & Casa Cărții de Știință, 2007 [1]
Constantin Aslam, Constantin Noica-Spre un model neoclasic de gândire ,Editura Academiei Române, 2011 - [2]
C. George Săndulescu, „Controversatul Noica răsare din nou! (Counterfeiting Noica!)”, Contemporary Literature Press, 2013 - [3] [4]
Lucian Nastasa-Kovacs, Doctoratul lui Constantin Noica, în „Anuarul Institutului de Cercetări Socio-umane Gheorghe Șincai”, Târgu Mureș, XIX, 2016, p.149-177
Lectură suplimentară
Constantin Noica în context european, Carmen Emanuela Biru, Editura Mușatinia, Roman, 2004
Ion Dur, Între dandysm și mitul școlii, București, Editura Eminescu, 1994.
Ion Dur, Noica. Portretul gazetarului la tinerețe, Sibiu, Editura Saeculum, 1999.
Ion Dur, Noica. Vămile gazetăriei, Iași, Editura Institutul European, 2009.
Legături externe
Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – N
Laszlo Alexandru, "Noica la a doua tinerețe", în E-Leonardo, Nr.14/2009;
An anthology of Noica's works "for the benefit of the students that Noica was never allowed to have", with the volume Brother Alexander translated into English by his wife, Katherine Muston, and an introductory essay (Atitudinea Noica) by C. George Sandulescu, is available for free downloading at the Contemporary Literature Press (Bucharest University) [5]
Noica Anthology. Volume Two: General Philosophy, edited by C. George Sandulescu, is available for free downloading at the Contemporary Literature Press (Bucharest University) [6]
Noica Anthology. Volume Three: Rostirea româneascǎ de la Eminescu cetire, edited by C. George Sandulescu, is available for free downloading at the Contemporary Literature Press (Bucharest University) [7]
Counterfeited Noica! Controversatul Noica rǎsare din nou!, edited by C. George Sandulescu, is available for free downloading at the Contemporary Literature Press (Bucharest University) [8]
Georgică Manole, Citind Lumină lină. Mircea Itu despre limbile străine și lecturile de filosofie recomandate de Noica, în Luceafărul, Botoșani, 2010, consultat la 28 iunie 2016. [9]
Femeia care devine, 30 iunie 2006, Dan C. Mihailescu, Ziarul de Duminică
GALERIE FOTO Mărturii impresionante despre ultimii ani de viață ai lui Constantin Noica, 25 aprilie 2013, Ramona Găină, Adevărul
Valori ale culturii naționale: Constantin Noica: 22 de ani de la moarte, 4 decembrie 2009, Amos News
Noica - un gânditor creștin?, 9 decembrie 2012, Sorin Lavric, Ziarul Lumina
„Noica și paradigma creștină. De la Dumnezeul Întrupat la Dumnezeul culturii“, 6 aprilie 2008, Tudorel Petecilă, Ziarul Lumina
Fenomenul Păltiniș, filozofia la mare înălțime. Interviuri cu Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu despre mentorul lor, Constantin Noica, 23 noiembrie 2013, Laurențiu Ungureanu, Mihai Mincan, Adevărul
Noica si Miscarea Legionara, 24 septembrie 2005, Sorin Lavric, HotNews.ro
De la Wikipedia, enciclopedia liberă