Educație

Astăzi despre Constantin C. Giurescu - academicianul vrâncean fost deținut politic, nepot al lui Simion Mehedinți

Ziarul de Vrancea
26 oct 2020 970 vizualizări

Constantin C. Giurescu (n. 13/26 octombrie 1901, Focșani – d. 13 noiembrie 1977) a fost un istoric român, membru al Academiei Române și profesor la Universitatea din București. Este fiul lui Constantin Giurescu și al Mariei Simiona, fiica lui Simion S. Mehedinți și tatăl istoricului Dinu C. Giurescu.

Constantin C. Giurescu și-a făcut studiile secundare și superioare la București, ajungând profesor universitar în 1926. În 1931 a fondat Revista istorică română. A fost alături de Gheorghe Brătianu și Petre P. Panaitescu un reprezentant important al curentului „Școala nouă de istorie”, care s-a remarcat prin opoziția făcută generației anterioare, reprezentată îndeobște de N. Iorga.

La capătul anilor '30 a fost un aderent al Dictaturii regale, deținând mai multe funcții importante în stat. A fondat și a condus Institutul de istorie națională din 1941 până în 1948. În 1948 a fost înlăturat din universitate, iar între 1950 și 1955 a fost deținut politic, în infama închisoare de la Sighet. A fost reabilitat ulterior, revenind în facultate (1963) și fiind primit în Academie (1974).

    A urmat clasele primare și liceul la București;

    Și-a luat licența și doctoratul tot la București;

    A făcut studii la Paris;

    Asistent al Muzeului Național de antichități București: octombrie 1920 - 1 ianuarie 1926;

    Profesor la liceul din Focșani;

    Membru al Școalei Române din Franța: octombrie 1923 - octombrie 1925;

    Conferențiar suplinitor în 1926;

    Profesor agregat la 1 martie 1927;

    Director al Fundației Ion C. Brătianu: 1927 - 1930;

    Liberal georgist și deputat: 1932 - 1933;

    Directorul Revistei istorice române 1933;

    Rezident Regal al ținutului Dunărea de Jos: februarie 1939;

    Ministru al Frontului Renașterii Naționale (F.R.N.): 28 septembrie 1939 - 4 martie 1940;

    Arestat la 6 mai 1950;[3]

    Sosit la Închisoarea Sighet;[3] în timpul detenției a fost de două ori grav bolnav de icter, în 1951 și 1954.

    Eliberat din pușcărie la 5 iulie 1955, cu domiciliu obligatoriu la Măzăreni pe 60 de luni.[3]

Perioada detenției

Constantin C. Giurescu a fost arestat la data de 6 mai 1950, în timp ce se afla la locuința sa din București. La acel moment era cercetător științific al Institutului de Istorie al Academiei Republicii Populare Române. După o vizită la Interne, a fost dus alături de alți foști demnitari, miniștri, secretari, subsecretari de stat și foști membri de partide la închisoarea de la Sighet. Ajunge la penitenciar în data de 7 mai 1950. În cursul aceleiași după-amiezi de duminică au sosit și alte dube de la București și Timișoara. Într-o dubă au sosit: Nicolae Sibiceanu, Victor Papacostea, Florian Ștefănescu Goangă, C.C Zamfirescu, general Niculae Marinescu de la care a aflat detalii despre călătoria lor. Aceștia au parcurs drumul până la Sighet în condiții grele. Într-o altă dubă au sosit Constantin Argetoianu, frații Alexandru și Ion Lapedatu, August Filip și alții. A mai sosit și un grup al ecleziasticilor uniți, alcătuit din vreo 20 de preoți și patru episcopi.[4]

Între 7 mai 1950 și 25 ianuarie 1952, a fost ținut singur într-o celulă de tip mic. A fost închis și în celula „neagra” de opt ori. A fost scos în curte la plimbare de mai multe ori. În timpul acestor plimbări a avut prilejul să descopere identitatea altor deținuți cu care a încercat să poarte conversații în momentele în care gardienii nu erau atenți deoarece orice formă de comunicare între deținuți era interzisă. Viața cotidiană în penitenciarul de la Sighet era dominată de neîncredere și teamă. Deținuții trăiau în condiții mizere, înfometați, puși la munci precum: tăiatul lemnelor, spălatul podelelor, curățarea haznalelor.În perioada detenției s-a îmbolnăvit de două ori, în primăvara anului 1951 a făcut o formă gravă de icter care a ținut aproximativ trei luni. În toamna anului 1954 s-a îmbolnăvit din nou de icter și a fost mutat singur în celulă.

După 5 ani și două luni petrecuți în penitenciarul de la Sighet, Constantin C. Giurescu a fost dus în satul Măzăreni, un sat de deportați urmând să locuiască într-o casă de chirpici. Aici a început să-și redacteze însemnările despre perioada petrecută în închisoare. Manuscrisul a fost ascuns de către Nicolae Ionescu Caracaleanu (care i-a fost director de cabint în perioada cât prof. Giurescu a fost ministrul F.R.N.) în grădina casei părintești apoi, la cererea lui Dinu C. Giurescu, au fost păstrate de către Paul Michelson. În 1994 este publicată cartea Cinci ani și două luni în penitenciarul din Sighet, scrisă pe baza acestor însemnări.

Contribuție istoriografică

Constantin C. Giurescu este autorul primelor studii importante și bine documentate asupra problematicii Sfatului domnesc și a dregătoriilor boirești, în două cărți, Contribuțiuni la studiul marilor dregători în secolele XIV și XV (1927) și Noi contribuțiuni la studiul marilor dregători în secolele XIV și XV (1926), depășind astfel contribuțiile aduse anterior de Dimitrie Onciul, Alexandru D. Xenopol și N. Iorga în domeniu.[8]

Opera

    Legiuirea lui Caragea, un anteproiect necunoscut, București 1923

    Les manuscrits roumains de la bibliothèque nationale, Paris 1925

    Considerații asupra istoriografiei românești în ultimii 20 ani, Văleni 1926

    Contribuțiuni la studiul marilor dregători în sec. XIV și XV, 1926

    Un manuscript miscelaneu, 1926

    Uciderea vizirului Mohammed Tobani Buiuc, 1926

    Nicolae Milescu Spătarul, 1927

    Organizarea financiară a Țării Românești, 1927

    Une relation inedite sur la campagne de Pierre le Grand en Moldavie, 1927

    Din istoria nouă a Dobrogei, 1928

    Despre Vlahia Asăneștilor, 1931

    Statut de l'Institut balcanique de recherches historiques, 1932

    Istoria Românilor I-IV

    Letopisețul Țării Moldovei până la Aron Vodă (1359 - 1595), Întocmit de Grigore Ureche Vornicul și Simion Dascălul. Ediție comentată de Constantin C. Giurescu, Craiova: Editura Scrisul Românesc, 1934

    Die europäische Rolle des rumänischen Volkes, București: Editura Dacia, 1941

    Siebenbürgen: geschichtlicher Überblick, București: Institut für Rumänische Geschichte, 1943

    Principatele române la începutul secolului al XIX-lea, București: Editura Științifică, 1957

    Viața și opera lui Cuza Vodă, București: Editura Științifică, 1966

    Cândea, Virgil; Giurescu, Constantin C.; Malița, Mircea (1966), Pagini din trecutul diplomației românești, București: Editura Politică

    Istoria Bucureștilor din cele mai vechi timpuri pînă în zilele noastre, București: Editura pentru Literatură, 1966

    Transilvania în istoria poporului român, București: Editura Științifică, 1967

    Istoricul podgoriei Odobeștilor: din cele mai vechi timpuri pînă la 1918, București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1969

    Giurescu, Constantin C.; Giurescu, Dinu (1971), Istoria Românilor din cele mai vechi timpuri și pînă astăzi, București: Editura Albatros

    Contribuții la studiul originilor și dezvoltării burgheziei române pînă la 1848, București: Editura Științifică, 1972

    Amintiri, București: Editura Sport-Turism, 1977

    Probleme controversate în istoriografia română, București: Editura Albatros, 1977

    Jurnal de călătorie, București: Editura Sport-Turism, 1977

    Târguri sau orașe și cetăți moldovene: din secolul al X-lea până la mijlocul secolului al XVI-lea, București: Editura Enciclopedică, 1997

Distincții

    Premiul „Bălcescu” al Academiei (1966)

    Premiul Ministerului Învățământului (1969)

    Om de știință emerit (1971)

    Meritul Stiintific I.jpg Ordinul Meritul Științific cl. I (1 decembrie 1971) „pentru merite deosebite în activitatea științifică, didactică, publicistică și obștească, cu prilejul împlinirii vîrstei de 70 de ani”[9]

    Order of the 23 August 1st class (Romania) - Tallinn Museum of Orders.jpg Ordinul „23 August” cl. I (26 octombrie 1976) „pentru merite deosebite în activitatea didactică, științifică și culturală, cu prilejul împlinirii vîrstei de 75 de ani”

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.