Astăzi despre: Mihail Romano - căpitanul care a condus atacul la baionetă, decisiv în cucerirea cu prețul vieții sale, la 34 de ani, a redutei Plevna
Mihail Romano (n.5 decembrie 1842, la Botoşani-1877, Plevna), ofițer român Erou al Războiului de Independență - „din toţi cel mai viteaz” cum titra presa vremii
Mihail Romano s-a născut la 5 decembrie 1842, la Botoşani. Aici a urmat şcoala primară şi cursul secundar, după care se înrolează voluntar în Regimentul 1 Linie. Prin purtarea exemplară şi prin cunoştinţele sale, atrage atenţia superiorilor. Colonelul Solomon, comandantul regimentului, văzând în Romano Mihail „un caracter ferm, un spirit larg şi o inteligenţă deosebită îl făcu ofiţer”. Urcă repede scara ierarhică, iar în 1872 era căpitan în Regimentul 5 Linie.
Bătălia de la Plevna este considerată confruntarea decisivă ce a dus la înfrângerea turcilor, deoarece a permis armatei ruseşti să înainteze spre Constantinopol şi să oblige practic Imperiul Otoman să ceară un armistiţiu
În primă fază, trupele ruse au atacat de două ori cetatea Plevna, însă fără succes, armata rusă suferind pierderi mari. Iniţial ruşii au refuzat sprijinul oferit de români, considerând că participarea României la acţiunile militare din Balcani nu este necesară.
este considerată confruntarea decisivă ce a dus la înfrângerea turcilor,
deoarece a permis armatei ruseşti să înainteze spre Constantinopol şi
să oblige practic Imperiul Otoman să ceară un armistiţiu. Participarea
Armatei Române în acest război dintre turci şi ruşi a fost una foarte
importantă, pentru că în tratatul de pace, pe lângă altele, a fost
recunoscută şi independenţa României.
În primă fază, trupele ruse au atacat de două ori cetatea Plevna, însă
fără succes, armata rusă suferind pierderi mari. Iniţial ruşii au
refuzat sprijinul oferit de români, considerând că participarea României
la acţiunile militare din Balcani nu este necesară.
Citeste mai mult: adev.ro/pbcra5
Bătălia de la Plevna este considerată confruntarea decisivă ce a dus la înfrângerea turcilor, deoarece a permis armatei ruseşti să înainteze spre Constantinopol şi să oblige practic Imperiul Otoman să ceară un armistiţiu. Participarea Armatei Române în acest război dintre turci şi ruşi a fost una foarte importantă, pentru că în tratatul de pace, pe lângă altele, a fost recunoscută şi independenţa României.Bătălia de la Plevna este considerată confruntarea decisivă ce a dus la înfrângerea turcilor, deoarece a permis armatei ruseşti să înainteze spre Constantinopol şi să oblige practic Imperiul Otoman să ceară un armistiţiu. Participarea Armatei Române în acest război dintre turci şi ruşi a fost una foarte importantă, pentru că în tratatul de pace, pe lângă altele, a fost recunoscută şi independenţa României.În primă fază, trupele ruse au atacat de două ori cetatea Plevna, însă fără succes, armata rusă suferind pierderi mari. Iniţial ruşii au refuzat sprijinul oferit de români, considerând că participarea României la acţiunile militare din Balcani nu este necesară.
este considerată confruntarea decisivă ce a dus la înfrângerea turcilor,
deoarece a permis armatei ruseşti să înainteze spre Constantinopol şi
să oblige practic Imperiul Otoman să ceară un armistiţiu. Participarea
Armatei Române în acest război dintre turci şi ruşi a fost una foarte
importantă, pentru că în tratatul de pace, pe lângă altele, a fost
recunoscută şi independenţa României.
În primă fază, trupele ruse au atacat de două ori cetatea Plevna, însă
fără succes, armata rusă suferind pierderi mari. Iniţial ruşii au
refuzat sprijinul oferit de români, considerând că participarea României
la acţiunile militare din Balcani nu este necesară.
Citeste mai mult: adev.ro/pbcra5
Turcii, adunând cele mai mari mase la Plevna, ne zdrobesc. Rog a se face fuziune, demonstraţie şi, dacă este posibil, trecerea Dunării pe care tu doreşti să o faci, între Jiu şi Corabia. Această demonstraţie este indispensabilă pentru a facilita mişcările noastre”, i-a transmis printr-o telegramă arhiducele Nicolae domnitorului Carol.
Cucerirea Plevnei a deschis drumul armatei ruse către Constantinopol, iar după ce au fost cucerite oraşele Adrianopol şi Filipopol, Turcia a fost practic obligată să capituleze la data de 23 ianuarie/ 4 februarie 1878. România a avut o contribuţie importantă în victoria obţinută de ruşi în faţa turcilor, lucru recunoscut şi de arhiducele Nicolae. „Rezultatele strălucite care s-au dobândit la Plevna sunt datorate în mare parte cooperaţiunei bravei armate române, precum şi imboldului pe care trupele aliate îl primea de la comandantul lor imediat, la care au admirat activitatea, curajul şi devotamentul la datoria sa de oştean”, arăta marele duce Nicolae într-un ordin de zi.
În urma participării la războiul Ruso – Turc (1877 – 1878), România şi-a obţinut independenţa ca stat, precum şi Dobrogea.
Citeste mai mult: adev.ro/
La Dunăre, în avanposturile Războiului de Independenţă (1877-1878), infanteriştii suportă cu stoicism bombardamentele artileriei otomane asupra poziţiilor române şi a localităţilor dunărene. La rândul lor, execută foc spre poziţiile inamice sau îndeplinesc misiuni de recunoaştere. Într-un raport către generalul George Manu, comandantul Diviziei 4, menţiona: „Două recunoaşteri făcute de căpitanii Romano şi Pruncu (...) în zilele de 7 şi 8 iunie 1877 în insulele Măgura din faţa satului Daşova, unde au dovedit mult curaj şi devotament, având a susţine mai mult timp focuri contra turcilor ce trăgeau cu forţe superioare lor”.
Dispuse în şanţuri şi în acoperirile de pe malurile Dunării, regimentele româneşti sprijină transportul materialului de luptă peste fluviu şi atacul trupelor ruse pentru ocuparea Nicopolului.
Regimentul 5 Linie trece primul Dunărea. După o serie de alte încercări ajunge la Plevna.
La 30 august 1877, infanteriştii români ajung în apropierea poziţiei şi încep lupta corp la corp. „Sus copii!” strigă căpitanul Romano şi se înălţa şi el pe trepte, lovind cu sabia. Un soldat otoman trage în el. Când compania sa a intrat în redută, căpitanul nu mai era printre cei vii.
A doua zi, ziarul „Dorobanţul” menţiona: „În atacul din ajun, căpitanul Romano se arătase neobosit şi netemător în faţa focului care ploua din întăriturile turcilor (...) dânsul se pune în capul companiei spre a stimula şi mai mult avântul soldaţilor. Gloria iubitoare de asemenea suflete îl ridică până la dânsa, iar corpul căpitanului Romano Mihail căzu pradă fiecărui vrăjmaş”.
Purtarea căpitanului Romano „din toţi cel mai viteaz” a servit ca sursă de inspiraţie poetului Vasile Alecsandri, care îi cântă, pe infanterişti. Numele său este gravat la Mausoleul eroilor de la Plevna.
*
Mihail Romano s-a născut la 5 decembrie 1842, la Botoşani. Aici a urmat şcoala primară şi cursul secundar, după care se înrolează voluntar în Regimentul 1 Linie. Prin purtarea exemplară şi prin cunoştinţele sale, atrage atenţia superiorilor. Colonelul Solomon, comandantul regimentului, văzând în Romano Mihail „un caracter ferm, un spirit larg şi o inteligenţă deosebită îl făcu ofiţer”. Urcă repede scara ierarhică, iar în 1872 era căpitan în Regimentul 5 Linie.
Sursa: Oficiul National pentru Cultul Eroilor
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
Foto | Mânuţele noastre salvează planeta. Şcoala Gimnazială „Emil Atanasiu” Garoafa în „Săptămâna verde”
De același autor
