Astăzi despre Alexandru Graur
Alexandru Graur (n. 9 iulie 1900, Botoșani - d. 9 iulie 1988, București) a fost un lingvist, savant român de origine evreiască, membru titular al Academiei Române (din 1955)
Graur s-a născut într-o familie de origine evreiască la Botoșani. Mama sa aparținea familiei de cărturari Sanielevici, din care au provenit și criticul literar Henric Sanielevici, precum și matematicianul Simion Sanielevici. Din cauza profesiei de contabil a tatălui său, Graur și-a schimbat deseori domiciliul împreună cu părinții.
Studii
A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie din București, fiind licențiat în filologie clasică și limba română (1922). Între 1924-1929 a studiat la Paris, unde a obținut diploma la École Pratique des Hautes Études. Și-a susținut doctoratul la Sorbona cu o teză de lingvistică indo-europeană. Revenit la București, a îmbrățișat activitatea didactică și, paralel, a publicat studii în diverse periodice.
Carieră
În anii 1941-1944, când, din cauza politicii statale antisemite, elevi și profesori evrei au fost îndepărtați din școlile și universitățile românești, a înființat și a fost directorul Liceului particular evreiesc. În 1946 a fost încadrat în învățământul superior și a activat ca profesor la Universitatea din București până în 1970. Între anii 1954-1956 a fost decan al Facultății de Filologie, iar între 1955-1974 a fost directorul Editurii Academiei.
Activitatea sa științifică însumează o bibliografie bogată cuprinzând studii de filologie clasică, etimologie, lingvistică generală, fonetică și fonologie, gramatică, onomastică, lexicologie și de cultivare a limbii române. A susținut ani în șir emisiunea radiofonică „Limba noastră”, iar în „Revista Cultului Mozaic” a deținut o rubrică pe teme lingvistice, semnalând apropieri între cuvintele din diferite limbi. Este autorul unor valoroase studii și articole apărute în revistele de specialitate ale secolului trecut, precum și al unor importante volume de lingvistică, la unele dintre acestea fiind coordonator. Împreună cu Iorgu Iordan și Ion Coteanu a fost redactor responsabil al noii serii a Dicționarului limbii române (DLR). A coordonat volumele de Studii de gramatică (1956-1961) și Probleme de lingvistică generală (1959-1967).
Viața privată
Graur s-a căsătorit în anul 1947 cu Neaga (Nina) Sion (1921-2005), care era fiica cea mai mare a soților Nicolae și Ionica Sion, familie de muncitori români din Brăila. Ei au fost părinții comentatorului sportiv Dumitru Graur.Unul din frații Ninei Graur a fost Mihai Bujor Sion, fost membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român și care a murit în decembrie 1975 după un suspect accident aviatic.
Premii și onoruri
1932 și 1936 Premiul Bibesco al Societății de lingvistică din Paris
1948 - Membru corespondent al Academiei Române (atunci Academia R.P.R.)
1954 - Premiul de Stat al statului român (atunci R.P.R)
1955 - Membru titular al Academiei Române
1964 - Om de știință emerit
Operă
Volume
Nom d‘agent et adjectif en roumain, Paris, Champion, 1929
Încercare asupra fondului principal lexical al limbii române, București, Editura Academiei, 1954
Studii de lingvistică generală, București, Editura Academiei, 1955 (variantă nouă, 1960)
Fondul principal al limbii române, București, Editura Științifică, 1957
Introducere în lingvistică, București, Editura Științifică, 1958 (ed. a II-a, 1965; ediția a III-a, 1972)
Evoluția limbii române. Privire sintetică, București, Editura Științifică, 1963
Etimologii românești, București, Editura Academiei, 1963
La romanité du Roumain, București, Editura Academiei, 1965
The Romance Character of Romanian, București, Editura Academiei, 1965
Nume de persoane, București, Editura Științifică, 1965
Tendințele actuale ale limbii române, București, Editura Științifică, 1968
Scrieri de ieri și de azi, București, Editura Științifică, 1970
Puțină... aritmetică, București, Editura Științifică, 1971
Nume de locuri, București, Editura Științifică, 1972
Lingvistica pe înțelesul tuturor, București, Editura Enciclopedică, 1972
Gramatica azi, București, Editura Academiei, 1973
Mic tratat de ortografie, București, Editura Științifică, 1974
Alte etimologii românești, București, Editura Academiei, 1975
„Capcanele” limbii române, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1976
Dicționar de cuvinte călătoare, București, Editura Albatros, 1978
Cuvinte înrudite, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1980
Dicționar al greșelilor de limbă, București, Editura Academiei., 1982
Puțină gramatică, I-II, București, Editura Academiei, 1987
Ortografia pentru toți, București, Editura Teora, 1995
Lucrări colective
Scurtă istorie a lingvisticii, București, Editura Științifică, 1961 (în colaborare cu Lucia Wald; ediția a II-a, 1965; ediția a III-a, 1977)
Gramatica limbii române, ediția a II-a, revăzută și adăugită, București, Editura Academiei, 1963; 1966 (coordonare)
Istoria limbii române. I. Limba latină, București, Editura Academiei, 1965 (redactor responsabil)
Tratat de lingvistică generală, București, Editura Academiei, 1972 (în colaborare)
Afilieri
Membru al Societății de Lingvistică din Paris (1921)
Membru corespondent (din 1948) și membru titular al Academiei Române (din 1955)
Președinte al Societății de Studii Clasice (1958-1988)
Premii și distincții
Premiul Bibesco al Societății de Lingvistică din Paris (1932, 1936)
Premiul de Stat (1954)
Om de știință emerit (1964)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă