Astăzi despre academicianul vrâncean Dinu C. Giurescu
Dinu C. Giurescu (n. 15 februarie 1927, București, România – d. 24 aprilie 2018, București, România) a fost un istoric și politician român, membru titular (din 2001) al Academiei Române, deputat în Parlamentul României și vicepreședinte al Partidului Conservator.
A fost fiul lui Constantin C. Giurescu (n. 1901 Focșani - d. 1977) și nepotul lui Constantin Giurescu (n. 1875 Chiojdu, Buzău - d. 1918). A fost licențiat al Facultății de Istorie, Universitatea din București, 1950. În anul 1968 a obținut titlul științific de doctor în istorie. Profesor la Universitatea de Artă, Secția Istoria și Teoria Artei-Muzeografie [1968-1987). A fost președinte al părții române în Comisia româno-bulgară de istorie (1979-1985 și din 1991, în continuare). A fost profesor universitar la Facultatea de Istorie a Universității din București (1990-1997), membru titular al Academiei Române din 2001 (membru corespondent din 1990) până la moartea sa în 2018, membru în Consiliul Științific al Institutului Revoluției Române.
Activitatea sa ştiinţifică acoperă o bogată şi diversă arie tematică, fiind preocupat de arta românească medievală din secolele XIV-XVIII, de studiul civilizaţiei române, de caracteristicile feudalismului românesc în relaţiile economice. Între lucrările dedicate acestor subiecte se numără: “Anaforniţe brâncoveneşti” (1959), “Bisericani, ctitorie a epocii lui Ştefan cel Mare”, “Maîtres orfevres de Kiprovac en Valachie au XVIIe siecle” (1964), “Relaţiile economice ale Ţării Româneşti cu ţările Peninsulei Balcanice în perioada feudalismului timpuriu” (1964).
A manifestat, de asemenea, interes pentru istoria diplomaţiei româneşti şi a publicat o serie de volume de “Documente diplomatice”: Nicolae Titulescu (1967), M. Kogălniceanu (1972), precum şi de studii istorice, între care “La diplomatie roumaine et le Pacte des Quatres” (1969).
A fost preocupat atât de editarea de izvoare, cât şi de elaborarea unor sinteze de istorie naţională: “Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până azi” (1971, în colaborare), “Istoria românilor” (1974-1975, în colaborare), “Istoria ilustrată a românilor (1981-1982).
O atenţie deosebită a manifestat pentru problemele de istorie contemporană: “Romania’s Communist Takeover: The Radescu Government” (1994), “România în al Doilea Război Mondial” (1999), “Imposibila încercare. Greva regală 1945” (1999), “Romanian in the Second World War” (1939-1945) (2000), “Cade Cortina de fier. România 1947” (2002), “Documente privind alegerile din 1946” (2001), “Uzurpatorii” (2004), “De la Sovromconstrucţii la Academia Română” (2008) şi multe altele. Împreună cu academician Mircea Maliţa a elaborat volumul “Zid de pace, turnuri de frăţie – deceniul deschiderii: 1962-1972”.
A fost coordonator şi coautor al volumelor IX (ed. I, 2008 ; ed. a II-a 2016) şi X (2013) din valorosul tratat “Istoria românilor”, operă fundamentală elaborată sub egida Academiei Române.
A militat împotriva demolării unor importante monumente istorice şi de artă, cărora le-a consacrat o serie de lucrări între care: “The Razing of Romania’s Past” (1989), apărută în limba română în anul 1994, “Distrugerea trecutului României”, “Arhitectura Bucureştiului” (2010) (europafm.ro)
Pe 24 aprilie 2014 a devenit vicepreședinte al Academiei Române, pentru un mandat de patru ani.
Lucrări publicate
Giurescu, Dinu C (1962), „Anatefterul. Condica de porunci a vistieriei lui Constantin Brâncoveanu”, Studii și Materiale de Istorie Medie, vol. 5: pp. 353–504
"Istoria ilustrată a românilor" (1981); colaborare cu Constantin C. Giurescu
Giurescu, Dinu C. (1996), Guvernarea Nicolae Rădescu, București: Editura All
"Imposibila încercare. Greva regală, 1945" (1999);
"România în al doilea război mondial" (1999);
"Cade Cortina de Fier -România 1947" (2002) etc.
„Zid de pace, turnuri de frăție. Deceniul deschiderii: 1962 - 1972”, în colaborare cu Mircea Malita, 2012[4]
„Lichidatorii. România în 1947”, Colecția “Biblioteca de istorie a României. ”Editura Enciclopedică. București, 2012
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Citiți și
Am regăsit locurile copilăriei
