Arta prezentării | Secretele unei îndeletniciri dispărute în Focșani: meseria de vitrinier!
Arta aranjării unei vitrine era moştenită din generaţie în generaţie de către negustorii din secolul 19-început de secol 20. În anul 1965, apărea pe piaţă un manual pentru şcollie profesionale de comerţ intitulat „Aranjarea Vitrinelor”. Până la căderea regimului comunist, exista aşa numitul colectiv de decorator, compus din pictori şi vitrinieri. Cel mai important din colectiv era vitrinierul. Acesta trebuia să aibă „noţiuni de caligrafie şi desen”, despre „mijloacele de reclamă folosite în comerţul cu amănuntul, modul de arajare a expoziţiilor şi vitrinelor cu anumite tematici”. Deși accentul nu mai este pus pe estetică, ci mai degrabă pe oferte de preț, puțini știu că secretele meseriei dispărute de vitrinier s-ar putea aplica și în zilele noastre.
Dacă luaţi Focşaniul la pas, puţine vitrine vă vor atrage atenţia, vă vor face să zăboviţi în faţa lor. Puţini sunt acei patroni care ştiu să se folosească de geamurile mari ale magazinelor pentru a-i atrage pe potenţialii clienţi să le calce pragul.
La tot pasul sunt magazine în care produsele sunt aşezate cu spatele la geam, acestea putând fi văzute doar din interior. Destule alte magazine îşi lipesc pe părţi însemnate din vitrine autocolante seci, care oricât de bine executate ar fi, tot nu reuşesc să transmită senzaţia, emoţia pe care le transmit produsele în sine. Sunt şi cazuri în care autocolantul umbreşte atât de mult o unitate comercială, încât vânzătorii trebuie să ţină lumina aprinsă în toiul zilei, ba chiar să scrie mare pe uşă: „Deschis!”, autocolantul dând impresia că magazinul este închis. Cauzele acestei harababuri, a lipsei de estetică a vitrinelor este că majoritatea administratorilor au devenit patroni după 1990, fără să fi avut în familie părinţi, bunici care să fi lucrat în comerţ şi care să fi ştiut tainele meseriei.
În anul 1965, apărea pe piaţă un manual pentru şcollie profesionale de comerţ intitulat „Aranjarea Vitrinelor”, acesta fiind întocmit la vremea respectivă conform programei şcolare aprobate de Ministerul Învăţămantului. Întins pe mai bine de 200 de pagini, manualul prezintă atât informaţii de teorie, cât şi grafice, diverse despre tehnici de aranjare a mărfurilor în vitrină.
„Vitrina magazinului este cel mai eficace mijloc de reclamă, deoarece are un caracter de masă. Cu ajutorul vitrinei magazinului, se asigură prezentarea mărfurilor cumpărătorilor, aceştia având posibilitatea de a le cerceta direct forma, culoarea şi unele calităţi. Vitrina reprezintă «cartea de vizită» a unităţii comerciale, deoarece, după modul de prezentare a mărfurilor în vitrină, cumpărătorii pot să tragă concluzii atât asupra aprovizionării magazinului cu diferite sortimente de produse, cât şi asupra calităţii activităţii din unitatea respectivă, chiar înainte de a vizita magazinul”, se arată în primul capitol al manualului semnat de Gh. Teodoraşcu.
Instruire pentru vitrinieri
Dacă înaintea comuniştilor fiecare negustor de pe Strada Mare îşi aranja singur vitrina, ulterior a apărut meseria de vitrinier, acesta având ca sarcină punerea în valoare a produselor magazinului. De asemenea, vitrinierul nu aranja azi o vitrină şi pe urmă o lăsa ani de zile în aceeaşi poziţie. În funcţie de anotimp sau sărbătoare, vitrinerul trebuia să facă o tematică specifică. Totodată, toate vitrinele erau iluminate seara.
„Aranjarea cât mai estetică a mărfurilor în vitrine, precum şi iluminarea corespunzătoare cu intensitate a acestora în timpul serii contribuie la înfrumuseţarea aspectului străzilor oraşelor”, se mai arată în manual. Până la căderea regimului comunist, exista aşa numitul colectiv de decorator, compus din pictori şi vitrinieri. Cel mai important din colectiv era vitrinierul. Acesta trebuia să aibă „noţiuni de caligrafie şi desen”, despre „mijloacele de reclamă folosite în comerţul cu amănuntul, modul de arajare a expoziţiilor şi vitrinelor cu anumite tematici”.
Un alt lucru pe care îl scapă din vedere comercianţii de azi este afişarea preţurilor la marfa din vitrine, acolo unde există vitrine. Având în vedere că preţul unui produs din magazin nu se negociază ca la piaţă, nu există niciun motiv pentru care un posibil client n-ar trebui să ştie cât costă un lucru fără să intre în magazin. Manualul mai vorbeşte şi despre dimensiunile vitrinelor în funcţia de mărimea magazinului, de locul unde acestea ar fi bine să fie amplasate dacă spaţiul comercial este mai mare. Dacă patronii de azi ar citi „abecedarul” din care am spicuit, faţa comercială a Focşaniului s-ar schimba foarte mult. Şi-n bine!
Articol republicat din ediția din 22.11.2013. a Ziarului de Vrancea
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
Astăzi despre: Paul Celan, românul considerat drept unul dintre marii poeți moderni ai lumii
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 3
Adaugă comentariu
Ioan, acum 3797 zile, 20 ore, 51 minute, 45 secunde
cetatean, acum 3799 zile, 7 ore, 28 minute, 30 secunde
artshock - cristi insuratelu, acum 3800 zile, 21 ore, 8 minute, 23 secunde 
