Aplicații practice în orizontul local vrâncean. Stația seismică Vrâncioaia | In memoriam profesor Neta Chirilă
Motto: „Adecvarea metodelor și procedeelor didactice în fiecare împrejurare în parte decurge din talentul și măestria pedagogică pe care dascălul trebuie să le aibă în fiecare zi “ - Prof. Neta Chirilă
Dat fiind faptul că evoluția cutremurelor este înregistrată pe seismograme, de către aparate numite seismografe, care sunt amplasate în stații seismice, ca urmare a acestui mare focar epicentric de adâncime – Vrancea - s-a amplasat în iulie 1952, la Vrâncioaia o stație seismică. Repetarea unor seisme medii și puternice a determinat extinderea, modernizarea și dotarea stației cu seismografe de mare precizie și sensibilitate, de producție japoneză, chineză, germană, americană si rusească. Acest fapt a determinat-o însă și pe profesoara. de istorie –geografie pe atunci, Neta Ciută, ulterior Chirilă, să inițieze cercetări privind orizontul local pe baza informațiilor oferite de aparatele de înregistrare a cutremurelor din zonă, dar totodată și aplicații practice cu elevii Școlii Vrâncioaia, la Stația Seismică din localitatea natală. Pentru reușita acestei aplicații practice, elevii au fost solicitați să revada din manual capitolul „Litosfera‘’, accentuând cele două lecții. Apoi, mergând la stația seismică (aflata la 25 m de Școala Vrâncioaia), au vizitat sălile și subsolul unde se găsesc seismografele. Le-au fost arătate elevilor principalele părți componente, insistându-se în mod special la seismograme (n.r. Ex: ce sunt și cum se înregistrează). Concret, le-au fost elevilor prezentate și citite câteva seismografe mai vechi la care s-au putut observa fazele unui cutremur. Profesoara Neta Chirilă s-a deplasat cu elevii și în subsolul stației seismice (un sistem de beci) și apoi la o altă construcție, la o distanță de 50 –100 m, amplasată într-un deal. De aici înregistrarile se transmit prin cablu la stațtia propiu-zisă, aparatele fiind protejate de influiențele mișcării umane, a animalelor și păsărilor, obținându-se prin aceasta o fidelitate deosebită a informațiilor. Ulterior prefesoara Neta Chirilă împreună cu elevii săi au vizitat și ‘„colțul viu‘’ al stației seismice de la Vrâncioaia. Costând în păsari, pești, șoareci, iepuri, adică vietăți sensibile la vibrațiile Pământului. La sfârșitul activității, profesoara Neta Chirilă le-a cerut elevilor săi să completeze fecare câte o fișă. Din examinarea răspunsurilor completate pe fișe, profesoara a constatat că majoritatea elevilor au dat răspunsuri bune. Și comparându-le cu răspunsurile date în urma lecțiilor desfășurate în clasă (în care au fost abordate teme asemănătoare), a putut constata o creștere evidentă a procesului de cunoaștere a elevilor săi. După cum a relatat prof. Neta Chirilă, în continuare n-au lipsit nici răspunsuri hazlii, naive (de genul invocării existenței unui vulcan, a unui monstru, în ‘„măruntaiele‘’ pământului, etc.). Elevii au reținut inclusiv explicațiile date privind modul de manifestare al vietăților observate în laborator, înainte și în timpul cutremurelor. (S-a obsevat că, înainte cu câteva minute de mișcările seismice, ele sunt agitate, doresc să evadeze din cuștile lor, refuza să se hrănească, sunt neliniștite, etc.– având un comportament de … predicție a cutremurilor. Profesoara Neta Chirilă le-a explicat elevilor săi în acest context, că în timpul seismului din 4 martie 1977, în curțile oamenilor, lătrau câinii, iar păsările domestice țipau alarmate. De asemenea aceleași manifestări de panică au avut porcii, caii, taurinele. După încetarea seismului, animalele s-au liniștit. Au urmat alte aplicații practice cu elevii, prin tema „Drumeții în orizontul local - Vrâncioaia ‘’.
Procedând în felul acesta, profesoara Neta Chirilă considera că exercițiile, dar mai ales drumețiile – care nu sunt costisitoare din punct de vedere material și în care pot fi antrenați toți elevii unei clase – devin un mijloc didactic important și la îndemâna oricarui profesor de geografie, mai ales din mediul rural .Acesta servește pentru ridicarea procesului de învățământ și al cunoașterii intereselor elevilor în aprofundarea cunoștințelor de geografie. Începând cu 1980, prin căsătorie prof. Neta Chirilă, analizând faptul că numărul de ore din programa școlară pentru gimnaziu rezerva foarte puține ore de studiu privind vremea și clima, a recurs la o altă metodă practică. S-a hotărât să contribuie la întregirea cunoștințelor elevilor săi cu ajutorul Cercului de geografie– climatologie, în cadrul Stației Meteo pe care a înființat -o la Școala Năruja, prin contribuția familiei. Voi reveni cu amănunte despre acest Cerc și Stația Meteo „Didactica”, în memoria fostei profesoare Neta Chirilă de la Școala Năruja. Despre ea prof. Vasile Țibrea din Focșani, afirma: „Profesoara Neta Chirilă din Năruja a dăruit lumină și dragoste de pe pământul țării tuturor generațiilor de elevi de la Școlile din Vrâncioaia si Năruja, cărora le-a fost mentor, prieten și părinte.”
Titel – Toader Chirilă, Năruja