Academicianul prof.dr. Liviu Pendefunda, despre vrânceanul Gheorghe Neagu: „Modelul scriitorului complex”
Prezentăm în cele ce urmează un text scris recent de academicianul prof. dr. ieșean Liviu Pendefunda despre scriitorul vrâncean Gheorghe Neagu.
Gheorghe Andrei Neagu rămâne pentru mine modelul scriitorului complex, poet, prozator, jurnalist, eseist și nu mai puțin esoterist. El reprezintă gingășia sufletului în tandem simbiotic cu tenacitatea, cu rezistența în fața încercărilor societății și vicistitudinilor întregului univers ce tinde să-l supună încercărilor. Dacă în lirica sa cât și în descrierile de natură din proză se dovedește a fi într-o permanentă frământare a nunților negre din care întotdeauna binele renaște, proza tributară formării sale spirituale din anii „epocii de aur‟ e o permanentă introspecție în tristețea lui Dumnezeu.
După ce m-am aplecat asupra majorității textelor publicate de autorul Oglinzii literare, recunosc o schimbare de paradigmă și estetică literară în gândirea scriitorului. Chiar dacă sunt obiectivate unele aspecte sociologice, identitare societății socialiste multilateral dezvoltate, ele nu predomină, alteritatea devenind primordială prin răbufnirea psihologică a diferitelor personaje a căror amănunțită caracterizare rămâne specifică unui strălucit autor. Îndepărtarea identităţii reale a unui celuilalt înseamnă, concret, dezinteresul pentru specificitatea sa, adică acceptarea, prin convenţie, a identităţii de compromis nu numai cu rigorile societății ci și cu familia ori colegii de muncă. Amalgamul sociologic și psihologic extrage identitatea materială (caracteristicile fizice, morfologice etc., identitatea proprie (originile şi trecutul, situaţia actuală – nume, îndatoriri, sistemul de valori şi conduitele specifice, competenţele şi rezultatele deja obţinute), identitatea socială (imaginile identităţii date de alţii, apartenenţa la grupuri socio-profesionale, religioase etc.).
Acțiunea care se desfășoară uneori alert, alteori într'un boem poetic ține cititorul în priză. Poetul se regăsește adeseori exacerbând stările sufletești: Îmbrățișarea este dureroasă sau temerile înnegurau bucuria (p.24) în clipele furate din canoanele sociale; Ochii lui străluceau în razele dimineții, triști, acoperiți de lacrimi (p.26), Ceva îl făcea să nu poată rosti tot ce ar fi vrut spune. Era ca o gheară sufocantă (p.101). Emoția, durerea, starea de singurătate, zădărnicia luptei, o podidi (p.139). Pagini întregi ocupă descrierea conacului (p.27), a mânăstirii (p.62), a albiei râului (p.65) și pădurii din apropiere (p.89), a iarmarocului și circului (p. 155), a locuințelor familiilor Sandei și Martin, a Silviei și Andrei, a unui locotenent etc. Efectele sonore, luminoase și olfactive nu lipsesc: Flăcările de la bazinele cuprinse de pojar, luminau curtea ca ziua (p.20). Zgomotul exploziei se auzi până departe. Flăcările sfâșiau cerul nopții fără cruțare (p.21). Mirosul de tămâie... o copleșea (p.63), fumul de țigară mai atenua mirosurile din camera unde se făceau autopsiile (p. 79)
Am dorit să mă opresc din lectură, să savurez dialogul, minunat mânuit de Neagu, dar ceva mă împingea să citesc mai departe, să aflu! Este exact ceea ce promite marea literatură. Crezusem că evenimentele: explozia din combinat, descoperirea primului cadavru în cabană, mașina răsturnată în adâncurile prăpastiei vor fi elementele de acțiune găsite într-un roman de factură polițistă. Și recunosc, am citit Poe, Conan Doyle, Olimpian Ungherea, scriitori a căror formație complexă este asemănătoare cu a fratelui lor întru spirit, Gheorghe Andrei Neagu. Deși pentru elucidarea concretă a fenomenelor penale care apar în parcursul paginilor, miliția, procuratura, securitatea și organele partidului unic conlucrează în mod armonios cu evoluția unor rezultate normale unei anchete, fiecare după protocolul și priceperea lor, fără însă a li se evidenția pregnant, precum în alte proze ale autorului, specificitatea doctrinară.
Ochii aleargă peste rânduri pentru a mai savura noutățile ascunse de autor cu dibăcie. Revin însă la faptul, dificil de observat, că acțiunea situată sub semnul romantismului diferenţiază foarte clar alteritatea ce opune eul exteriorităţii celui interior. Dacă nu am fi copleșiți de lumea în care se desfășoară narațiunea, am realiza de la început problema dualităţii fiinţei care îşi vrea identitatea şi şi-o anulează, o caută şi se neagă în aceeaşi măsură, deci am observa lupta continuă a omului nu cu ceilalţi, ci cu sine. Nu discuțiile familiale dintre soți care răbufnesc înmiit față de dezastrul evenimentului ce s'ar vrea nașul titlului cărții, nu aruncarea vinii între colegi cu tendința de a se acoperi ca într'o adevărată familie, reprezintă conflictul primordial ci unul filosofic al alterității sinelui fiecărui personaj în parte. Caracterizarea lor cuprinde uneori pagini întregi, aspecte asupra cărora autorul revine aducând completări identitare, fizice ori anamnestice. Este exact ceea ce mă face să cred că Neagu flirtează antropologic pe principiul oglinzilor paralele nu numai în interpretarea realității printr'o oglindă plană - pe de o parte - cât și vizavi de aceasta, o oglindă concavă, a ficțiunii, unde un cuvânt sau o apreciere din motto-ul jurnalistic sunt mărite pâna la țesătura fiecărei silabe și litere din care se compune viața. Suntem astfel introduși într'o lume labirintică a oglinzilor, prin care ne conduce firul ariadnic al scriitorului oscilând între vinovații din banalitatea socială și alteritatea văzută ca valoare absolută.
Nu vreau să insist asupra numelor personajelor, ceea ce la Gheorghe Neagu nimic nu este întâmplător. Nu lipsesc incursiunile documentate în intimitatea structurilor vremii, dar nici acestea nu realizează un evantai spectral obișnuit în scrierile autorului. Se remarcă „limba de lemn‟ a prim secretarei județului și a subalternilor săi interesați doar de producție (p31) cu îndeplinirea primordială a planului în fața pierderilor umane (p.35, 77). De fapt personajele se caracterizează singure prin limbaj, gândire și atitudine în fața superiorilor și subalternilor. Fresca unei lumi sordide, radiografiate și totuși acceptate de toți membrii comunității nu reprezintă aici nici măcar un fundal bine conturat de aceea insist asupra filonului epic al cărui deznodământ surprinde pe cititorul avid de suspans și care contrar așteptărilor nu rezolvă conflictul aliterației evidențiate de noi.
Conceptele cheie sunt acum: eul și reprezentantul lumii din afară, mandatarul ei, corespondentul a ceea ce noi numim raţiune şi echilibru. Este rezervorul tuturor amintirilor şi reglează toate procesele psihicului, ţinând în frâu supra-eul şi sinele amenințat de lumea externă și achiziţiile filogenetice, al pasiunilor şi obişnuinţelor devenite aproape instinctive, reprimate şi refulate. Conştiinţa, critica pe care o exercită faţă de eu, devine duşmanul său de moarte, hipermoral şi tiranic. Dar, faptul că scriitorul surprinde tocmai acest subtil fenomen al personajelor romanului său (Sanda, Andrei, Piticu etc.) și nu deranjează semantic înțelegerea cititorului demonstrează că aspectele relatate sunt asumate de societate ca fiind nu accidente ci realități existențiale specifice alterității, dar care nu sunt cunoscute sub acest aspect filosofic. Aici spaţiul său este locul de manifestare a spiritului, o dimensiune superioară a fiinţei. Iar relaţia prin excelenţă este cea pe care limbajul o exprimă perfect prin perechea eu-tu, definită romantic de oamenii tuturor concepțiilor și nivelelor educaționale.
Filosofia ascunsă a afectului sensibilității umane devine o emblemă care îşi regândeşte atributele fundamentale, convins de falia internă între nenumăratele euri percepute. În literatură mai toţi romanticii acordă atenţie, într'o formă sau alta, problematicii dublului. Frecvenţa acestuia este explicată sociologic drept o proiectare a sfâşierii interioare, caracteristice sufletului romantic. Dragostea este și mit și basm. Orgoliile și disociațiile psihologice pot interfera sondajul în abisul interior, predilecţie pentru expresia simbolică, întâlnind aici concretul conjugat cu frica şi obligaţiile procedurale specifice moralei, onoarei, prejudecăților.
În Explozia naratorul uşurează necesara identificare a cititorului cu personajele, fapt esențial în succesul romanului. Un aspect esenţial în procesul de configurare a atmosferei priveşte opţiunea ca aspectele tuturor întâmplărilor ce se succed furibund să se petreacă în mediul întunericului. Neîndoielnic, şi pentru receptorii neiniţiaţi ai literaturii de gen, nocturnul apare drept cadrul ideal pentru naşterea şi proliferarea fenomenologică de care face uz, noaptea fiind asociată unei palete extinse de cuvinte ce definesc realităţile primordiale precum bezna şi haosul, moartea şi infernul, pămȃntul şi silvestrul, confuzia şi ne(re)cunoaşterea, în sfȃrşit, inconştientul. Textul corespunde, metaforic, lungii nopţi psihologice care urmează timpului încheiat cu moartea unor personaje. Există lupta, desprinderea nu de sine ci de răul care se interpune renașterii relației armonice pierdute. Nu doresc să trec prea ușor peste sublimarea vieții și relației cu divinitatea tangentă la începutul romanului, acest episod reprezentând sublimarea sinelui feminin al Sandei, evoluția și deznodământul fiind corolare respondente.
Dialogul, rareori întrerupt de minunate descrieri obișnuite autorului, par a aparține dramaturgiei – de fapt romanul e o dramă existențială. Cea mai densă parte se sprijină pe jocul năucitor, pe glisarea permanentă a personajelor între aparenţă şi esenţă, între ceea ce pare a se întâmpla şi ceea ce se întâmplă cu adevărat, între diurn şi nocturn şi, plecând de aici, între banalul actului consumat şi reversul intens al acestuia, văzut într'o oglindă a memoriei ce răstoarnă irevocabil înţelesurile. Ultimile pagini par a soluționa în întregime conflictul, aparent profan, pe cel concret al misterului unui nod ce reprezintă firul roșu al anchetei. Dar ce e nodul ca element esoteric?
Iarăși mă opresc să comentez simbolismul tainic al nodului ale cărui capete se contopesc sau se înghit reciproc, funcționând sub semnul unirii și conviețuirii contrariilor, fiind uzitat esoteric ca simbol al legării cuplurilor, al iubirii, al atracției și contopirii universale, al resorbției în marea unitate a unui ouroboros universal care se închide în el însuși, neputând fi desfăcut decât prin distrugere, rupere sau tăiere, folosit și în logistica ritualică a templelor. Autorul, însă, îl pune în corelație cu ideea de esență, dezvoltat ca simbol sacru alături de soare, Graal, altar, ou, cerc etc. Golul din nod e considerat fecund. În intimitatea lui se adăpostesc semințele, rațiunea de a fi, iubirea absolută. Aici, contrariile, strânse de elementele din afara lui, se încâlcesc, se posedă unele pe altele. Tensiunea și emoția ce le cuprind, forța pe care le-o împrumută brațele învelișului încălzesc miezul, îi dau energie și'l îmbie să se manifeste, să prindă viață din el însuși, aspect întâlnit la Nichita Stănescu (Nod 33), echivalentul oului dogmatic (Ion Barbu); el mai poate însemna sufletul îmbrățișat de trup al ființei în labirint, creierul, procesul de inițiere și realizarea unui adevărat catharsis.
Poet, prozator, filosof, esoterist, Gheorghe Andrei Neagu nu mai poate surprinde cititorul avizat, romanul Explozia relevând în consecință erupția sinelui prin taina unui prea cunoscut nod divin care'i aparține.
Academician prof.dr. Liviu Pendefunda-Iași, 7 ianuarie 2022
Citiți și:Portret acad. Liviu Pendefunda
Are un CV de-a dreptul impresionat. A terminat Medicina în 1977, urcând apoi toate treptele ierarhice academice. Autor a numeroase studii de specialitate, cărţi de poezie, proză, culegeri. Este membru în zeci de societăţi şi instituţii internaţionale, academii, în unele chiar cu funcţii de conducere. Între ele amintim doar câteva: membru cu grad de maestru al World Academy of Letters, secretar general United Cultural Convention sau membru în colectivele de cercetare ale Academiei Americane de Neurologie sau cele ale Academiei Române de Ştiinţe Medicale.(text informații:jurnalul.ro)
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
Elevii de clasa a VIII-a din județul Vrancea și din întreaga țară încep astăzi Simularea Evaluării Naționale 2025
De același autor
