A apărut Volumul de povestiri ”Freamăt, nesfârșit ecou”, al scriitorului vrâncean Ionel Marin, la Editura Bogdania, 2020
Învieri din uitare ale unor frământări de ieri, de azi şi din întotdeauna.
Am parcurs cu un interes, crescător de la prima şipână la ultima pagină a fiecăruia din celeşaptepovestiri, care alcătuiescconţinutulunuivolum, căruiaîianticipez, de peacum, un impact deosebit, nu doarprinactualitateaşidiversitateasubiectelorabordate-dar, mai ales cum suntabordate, încâtsă fie limpedepentrucititorică, li se propun, sprereflecţie, înviindu-le din uitare, omeneştifrământări ale oamenilor, de ieri, de azişi din întotdeauna.
Le voi numi, pentru a sublinia că, desi diferite ca subiecte, este un ceva, care trimite la un tot, omenescul lor şi complexitatea acestui omenesc, sesizată cândva de poetul national, într-o formulare genial şi perfect adevărată: ,,Non idem est si duo dicant idem”, adică nu înseamnă acelaşi lucru, când doi oameni spun acelaşi lucru (Eminescu).
Iată titlurile: Gemenele Ela şi Ema; Un ecou nestins…copilăria; Vizită neaşteptată; Nevoia de împăcare; Pe ţărmul viselor;În zâmbetul veşniciei; Freamăt, nesfârşit ecou…
Scriitorul Ionel Marin ne invită într-o călătorie, căci viaţa însăşi este o călătorie, în care timpul ne lasă în urmă, mai obosiţi şi mai bătrâni, aşa cum este Relu, bunicul Valentinei. Acesta trecuse prin multe întâmplări nefericite. Una dintre ele, poate cea mai nefericită, era că nu-i fusese dat să se bucure de fiul său, Valentin, care se îndrăgostise de Lăcrămioara. Părinţii acesteia, mama avoacată şi tata inginer, se opuseseră cu îndârjire ca, iubirea ce, cu siguranţă, s-ar fi împlinit într-o căsnicie fericită, să nu se poată realiza. Iubirea lor continua pe ascuns şi Lăcrămioara spera într-o minune şi să-i convingă pe părinţi să-l accepte pe Valentin ca ginere.Acesta suferă enorm şi este călcat, din păcate de o maşină chiar pe trecere de pietoni. Lăcrămioara va naşte o fetiţă, pe Valentina, nume dat în amintirea iubitului său, Valentin. Plăcându-i harul de povestitor al bunicului Relu, Valentina crescând, l-a rugat să-I spună întreaga poveste. Este evidenţiată o pilduitoare învăţătură despre liberul arbitru, dar al lui Dumnezeu oferit oamenilor, care, dacă nu e folosit cu chibzuinţă, poate fi, nu de puţine ori, izvor de nenorociri.
În povestirea,,Freamăt, nesfârşit ecou…”, exprimă elogiul pe care scriitorul Ionel Marin îl închină omului, vieţii şi Universului. Acesta este susţinut de fermitatea unei convingeri întemeiate pe raţiune. Ea are puterea de a sădi încrederea, în sufletele celor care li se adresează, în triumful omului, în perpetua sa luptă cu inertia. Este un îndemn, să înţelegem că trebuie să acţionaăm, convinşi că, în orice clipă, pe care o trăim, suntem ,,în miezul unui ev aprins" şi că suntem datori a-i dărui ,,a însufleţirii noastre vamă”, cunoscând că, ,,cei care nu ard aprins ca noi, în flăcările noastre se destramă.” (Nicolae Labiş, vol. de poezii,,Lupta cu inerţia”).
Toate povestirile din acest volum şi nu numai, poartă pecetea omului superior prin atitudinea faţă de viaţă şi cu cei pe care o împarte, întemeiată pe asimilarea organică a valorilor care, structurează adevărate caractere iar, prin sensibilitatea trăirii, ca artist al cuvântului, dovedeşte un talent, care-i permite să abordeze, cu succes, tot ce înseamnă literatură, la un nivel de certă calitate artistică.
Prof. Geo Călugăru, membru USR