Educație

Figuri politice putnene: Doktorul neamţ Mehedinţi, mamelucul Alaci şi banalul Zamfirescu

Sorin Tudose
9 nov 2013 2256 vizualizări
N. St. Graur, autorul publicaţiei “Figuri politice putnene” din 1920, face un portret tăios şi hilar al celor mai importanţi politicieni din fostul judeţ Putna u despre generalul Macridescu spunea că intrase în organizaţia politică unde “se vorbeşte numai de fecioare cu sanii tari!” u autorul mai scria despre “galeria mamelucilor care aplaudă cand porunceşte Dl Brătianu şi huiduieşte cand face semn Dl Duca”, caracterizare valabilă şi azi, doar că numele politicienilor diferă u puteţi citi azi în cotidianul nostru scurte pasaje din ineditele descrieri ale politicienilor de odinioară, care nu se dădeau în lături de a înjura ce au lăudat ieri şi să scuipe unde au sărutat altă dată

Clasa politică din zilele noastre este, în asamblul ei, atat de viciată, atat de coruptă şi pervertită încat a ajuns să fie percepută ca principalul duşman al poporului pe care îl reprezintă. Dată fiind situaţia de faţă, în ultimii ani sunt tot mai invocate “partidele istorice”, familia Brătienilor, cate un Ion Mihalache, adică faţete ale unei politici mai curate. Dar oare politicienii au fost candva altfel decat acum? N. St. Graur, licenţiat în drept, scotea pe piaţă în 1920 o cărţulie intitulată “Figuri politice putnene” în care realiza portretul a peste 20 de politicieni din Focşani şi din judeţul Putna. Portretele sunt absolut subiective, dar poate cu atat mai mult sunt în măsură să ne releve nouă, cititorilor de astăzi, imagini mai umane a celor ce au făcut candva politica Putnei. Unele nume au făcut cumva faţă testului timpului, au rămas în memoria urmaşilor, altele încă mai trebuie (re)descoperite. “Cand am căutat şi m-am hotărat să prind cateva siluete, cateva figuri de pe arena politică a judeţului nostru, să le caracterizez, să le studiez, să le dau amploarea cuvenită şi tot ceea ce e necesar să le scot în relief, mi s-a părut în primul moment  un lucru atat de banal acesta, încat m-am întrebat: oameni politici? Dar cine nu e om politic în judeţul Putna?”, scria N. St. Graur acum aproape 100 de ani. Licenţiatul în Drept spunea la începutul perioadei interbelice că diverşi proprietari de pămant, boieri mai mici sau mai mari intrau în politică deşi nu aveau nicio chemare. Vă prezentăm mai jos, pasaje din portretele unor personalităţi precum liberalii Săveanu şi Chirculescu, generalul Macridescu, armeanul Anton Alaci (fostul proprietar al imobilului în care funcţionează Muzeului de Istorie n.r.), Simion Mehedinţi şi chiar Duiliu Zamfirescu. (S. TUDOSE)

Anton Alaci

Dacă l-ai lua pe fostul prefect de Putna şi l-ai duce în alt oraş de provincie decat în Focşani, şi l-ai întreba pe primul întalnit pe stradă ce părere îşi dă despre sus numitul domn, va răspunde desigur că este un negustor de manufactură, sau un burghez ca toţi ceilalţi, sau un funcţionar de mana a treia, dar în niciun caz nu va ghici că se află în faţa droghistului de la Panciu. O figură banală, fără nici o expresie; n-are cel puţin nici arcuirea delicată şi distinsă a nasului, care formează în genere trăsătura caracteristică a rasei sale; un mers leneş şi taraş, care parcă ţi-ar da situaţia exactă a modului de ascensiune a acestui om, în viaţa politică. Anton Alaci întrupează tipul parvenitului, în adevărata lui splendoare. Activitatea în Parlament a lui Anton Alaci a fost nulă (…) A făcut în Parlament parte din galeria mamelucilor, din falanga paiaţelor care aplaudă cand porunceşte Domnul Brătianu şi huiduieşte cand face semn cu ochiul, Domnul Duca.

Vasile Antonescu

Un profil simpatic, un cap frumos care ar interesa un sculptor, o figură gravă şi serioasă care ar putea să şadă mult mai bine altuia şi un păr adorabil, cu fire argintii ce ne aminteşte de lorzii englezi la băile de mare sau de dacavaţii din sălile de joc. Păcat că nu s-a ales ca deputat, şi păcat ar fi iarăşi dacă nu s-ar alege vreodată, căci ar fi o statuie impozantă în sala Ateneului şi un obiect de curiozitate pentru tribuna damelor, căci la urma urmei mai de grabă să am în Camera Deputaţilor un simpatic, decat nesuferiţi din toate punctele de vedere, cum sunt ataţia alţii. Un «causer»  de salon, de mana întaia, căruia însă i-ar trebui mai multă eleganţă în vorbă şi care cand este în vervă, cum de foarte multe ori e, este adorabil.


Costică Arghiropol

Dacă Arghiropol ar fi trăit pe vremea lui Friederich al II-lea, desigur că ar fi făcut parte din celebra sa gardă, în care intra tot ce avea neamul prusac mai voinic, mai impunător, mai plin de viaţă şi energie. O forţă fizică care frapează ochiul, un colos de om, care în loc să facă parte din garda lui Friederich, a făcut parte din garda partidului liberal din judeţul Putna. Friederich s-ar fi mandrit cu el, partidul liberal nu l-a crezut atat de necesar, sau atat de indispensabil. (…) Lipsa de mijloace materiale l-a făcut însă să se pună în serviciul unuia sau altuia, să înjure ce a lăudat ieri, să scuipe acolo unde a sărutat altă dată ceea ce l-a compromis în anumite sfere şi poate nu pe nedrept.

Gh. M. Basarabeanu

Fostul primar al oraşului nostru (Focşani n.r.) este unul din acei oameni politici, care se bucură de o mare valoare: nu are duşmani, şi aceasta este fenomenal pentru cineva care face politică, şi mai cu seamă care a ocupat situaţii în aşa fel în cat nu se putea să nu dea loc la atacuri, la violenţe de limbaj ce uneori trec măsura şi cand epitetele curg pe spinarea unui om cu o uşurinţă ce te uimeşte. O figură blandă, ce surade mereu; aceasta este caracteristica simpatiei noastre: surasul. Membru al Partidului Conservator, nu s-a remarcat întransul prin vreo activtate excepţională; orator nu este; şi nici nu cred să se pretindă că este; ca forţă electorală nu s-a distins vreodată, cu toate că în ultimul timp nici nu a avut ocazia, dar este un om înconjurat de foarte multe simpatii, e iubit în multe cercuri, ba chiar am întalnit ataţia care se simţeau mandri să spună că sunt “bassarabenişti”.

N. D. Chirculescu


N. D. Chirculescu, un liberal de modă veche care, atunci cand era cazul, striga chiar şi împotriva PNL-ului

Înalt, bine făcut, cu o faţă serioasă de un om cu greutate, Nicu Chirculescu este adevăratul tip al politicianului; este creat de a fi veşnic în luptă, de a fi în necontenit contact cu mulţimea, de a se agita, de a lupta pe tăramul politic, zi cu zi şi ceas cu ceas, de a nu ezita cand e vorba de o lovitură, şi a nu da înapoi cand e vorba de un atac. E unul din aceia care reprezintă cu demnitate judeţul nostru în Parlament, şi unde cat a fost reprezentant al judeţului, nu a stat degeaba, şi nu a fost mameluc; dar e mai degrabă, oratorul maselor, decat orator politic. Nicu Chirculescu era omul indicat să ajungă; şi dacă n-ar fi fost dinastia Săveanu în judeţul nostru, care să-l acopere, cu imensa ei splendoare, de mult ar fi ajuns acolo unde caută să rămană astăzi. Chirculescu a fost veşnic un revoltat şi e foarte natural; un om capabil ca dansul nu poate să se supună tiraniei unei dinastii şi nu poate să acţionize în cercul stramt al disciplinei de partid… E cel mai important om politic de astăzi din judeţul nostru, e cel mai căutat, e cel mai “en vogue”…

Anton Christof

Fără îndoială că Anton Christof este cel mai entuziast adorator a lui Maurice Maeterlinck. Maeterlinck este poetul tăcerii! Incarnaţia cea mai perfectă a burghezului, cu mişcări leneşe şi greoaie, pare o reptilă ce se tarăşte de-a lungul trotuarelor, ca să caute un loc adumbrit, să se poată odihni, să poată sa-şi facă digestia în tihnă, să răsufle în tăcere şi ca să poată dormi liniştit într-un colţ de stradă; îmi face impresia că aceasta este unica lui preocupare, şi cel mai mare, dacă nu unicul ideal, al vieţii sale. (…) Astăzi a făcut milioane la bursă; şi-a cumpărat automobil, dar mă mir cum nu-l supără trepidaţia maşinii! Politică nu mai face; e păcat; un alt mameluc în plus ce ar fi stricat?

Generalul Dr. Macridescu

O masă enormă de carne, care îşi prelinge silueta pe străzile Focşanilor, ca un fel de symbol, ca un model de aducere aminte a vremurilor trecute, cand titlul de doctor însemna ceva, şi cand gradul de general îţi pemitea ca să năzuieşti să intri în Parlament, sau ca să ocupi situaţii înalte în ierarhia socială. Iată un om care impune respect: mustăţile albe şi firele argintii din părul unui om bătran te fac să-ţi pleci capul înaintea lui şi să taci cand vorbeşte dansul, chiar cand ar spune o inexactitate… (…) Astăzi Generalul Macridescu şi-a alăturat numele de acela al generalului Averescu şi s-a înscris în Liga Poporului. Trebuie să fie excesiv de optimist, sau grozav de inconştient generalul Macridescu ca să se simtă bine în această nouă grupare politică, unde se vorbeşte numai de fecioare, cu carnea fragedă şi sanii tari, şi unde se aspiră numai parfumul florilor de primăvară!

Simion Mehedinţi

E cea mai măreaţă figură a judeţului nostru. Are figura unui «doktor»  neamţ, cu ochelari pe nas, cu ciocul respectiv, cu mersul hotărat şi înţepat; dar n-are nimic în toată fiinţa lui care să-l trădeze că a pornit-o de la opincă, că s-a ridicat din acestă «talpă a ţărei», fapt care pentru cei cu prejudecăţile de castă ar constitui o scădere, iar un străin, desigur, n-ar putea să ghicească cand s-ar afla în faţa acestei figure grave, că vecinul său şi-a petrecut frumoşii ani ai copilăriei departe, în creerul munţilor şi-n freamătul pădurilor de brazi de la Soveja. (…) Mehedinţi nu face parte din tagma politicienilor de rand, care n-au alt merit decat a de fi maeştri în materie de bucătrie electorală; i-a dispreţuit întotdeauna şi a rămas veşnic izolat de danşii pentru că e un om superior în adevărata şi cea mai largă accepţiune a cuvantului, care nu poate face cor cu inconştienţii , şi nu poate merge la braţ cu primul venit.

Nicolae Săveanu


Nicolae Săveanu, omul care a făcut din Focşani una dintre cele mai putenice citadele liberale din Romania interbelică

Dacă ar fi să caut care a fost cel mai de marcă politician pe care l-a avut Romania Veche, desigur, n-aş sta o clipă la îndoială şi aşi pune degetul pe numele bătranului Săveanu. Avea o enormă autoritate: cuvantul său era cuvant şi nu înţelegea ca ceea ce a spus azi, să dezică maine şi ce a lepădat ieri, să îmbrăţişeze azi. Nu făcea parte din galeria acelor politicieni – păpuşi, care înainte de alegeri promit totul şi a doua zi după, nu mai fac nimic; orice s-ar fi întamplat promisiunea bătranului era îndeplinită cu exactitate. Dacă partidul liberal de aici a avut zilele lui de glorie, zile de strălucire, care nu se vor uita atat de curand, aceasta se datoreşte numai bătranului Săveanu, care a zidit aici o cetate liberală, care este una dintre cele mai formidabile din ţară.

Duiliu Zamfirescu

Înalt, frumos, distins, voinic, dacă ar avea mustăţile rase, aşi spune că ar putea un arbitral elegantiarum (apelativul scriitorului Caius Petronius, celebru şi pentru rafinamentul său vestimentar n.r.) de la Roma pierdut pe străzile Focşanilor, cu o alură de mare segnior, care te priveşte de sus, şi te zdrobeşte cu privirea, era indicat să fie şi diplomat, şi să intre în cariera aceasta. Un exterior care îţi impune; şi desigur că la Roma, ca ministru plenipotenţiar al ţărei noastre, a făcut figură frumoasă şi forma un decor strălucit în saloanele conteselor italiene de pe malurile Tibrului. (…) fără ca să se fi manifestat în viaţa politică vreodată, deodată se înregimentează în Liga Poporului a Generalului Averescu şi se numără printre fruntaşii ei. Ca culme, îşi ia rolul în serios; şi mă mir cum inteligenţa aceasta nu pricepe că cineva poate fi un scriitor de elită, dar poate fi în acelaşi timp să fie un banal om politic; şi acesta e cazul lui Duiliu Zamfirescu. (…) Se va plicitisi curand de luptele politice; şi cand va ajunge la acel stadiu al vieţii, cand va rămane numai cu amitirile desigur că o să-i încante bătraneţea nu întrunirile plebeilor de Putna şi ţipetele stupide ale acelora care fanatizează un om, ci ochii frumoşi ai unei blonde napolitane, sau clarul de lună întrezărit într-o noapte, la Venezzia.



 


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.