Sfantul Dimitrie, Izvoratorul de Mir
Moment important în calendarul creştin, ce anunţă sfarşitul toamnei şi prevesteşte iarna. Sfantul Dimitrie Izvoratorul de mir este o sărbătoare care se leagă, în plan popular, de tradiţiile agrare ale civilizaţiei mediteraneene. Aflată la cumpăna dintre anotimpuri, această sărbătoare şi-a pierdut din grandoarea de altădată, odată cu oficializarea şi generalizarea în Biserica Ortodoxă Romană a cultului Sfantului Dimitrie Basarabov, patronul Bucureştilor, pe care îl pomenim a doua zi. Amploarea pelerinajului de Sfantul Dimitrie Basarabov la catedrala din Bucureşti, care are loc în ajun, respectiv chiar de Sfantul Dimitrie Izvoratorul de Mir, ne face să trecem cu vederea peste prima sărbătoare. Patron al Tesalonicului şi unul din sfinţii pentru care creştinii din Grecia au mare evlavie, Dimitrie a fost fiul comandantului militar al Tesalonicului. După moartea tatălui său a fost înscăunat în locul acestuia, fiind apreciat printre soldaţi pentru corectitudine, iar printre locuitorii cetăţii pentru generozitate. Din nefecirie, Dimitrie a trăit într-o perioadă în care creştinii erau persecutaţi şi simpla mărturisire a lui Hristos însemna condamnarea la moarte, ceea ce s-a întamplat în momentul cand marii demnitari ai Imperiului au aflat acest lucru. Fiind chemat la împărat, Dimitrie L-a mărturisit pe Hristos şi a refuzat să aducă jertfă zeităţilor cinstite de romani. A fost aruncat în temniţă şi, pentru că l-a sfătuit pe tanărul Nestor să intre în arenă şi să lupte cu Lie, pe care l-a ucis, din ordinal împăratului şi Nestor, şi Dimitrie au fost ucişi. Nume comun în Evul Mediu romanesc, mai cu seamă sub forma Dumitru şi alintul Mitică, Dimitrie este astăzi un nume din ce în ce mai rar, mai ales după ce Mitică a ajuns pe malul Damboviţei, în speţă la Bucureşti, un nume care desemna oamenii neserioşi, fără caracter. Din păcate, de la nobleţea sufletească şi demnitatea morală a lui Dimitrie s-a ajuns la pejorativul Mitică. Tuturor celor care poartă numele de Dimitrie, Dumitru, Mitică, Dumitra, Mitica, Tica sau Titica, un sincer “La Mulţi Ani” şi să vă purtaţi cu demnitate numele! (Valentin MUSCĂ)