Educație

Bătăile dintre comunişti şi ţăranii surăieni, reconstituite de elevi

In jur de 20 de elevi surăieni au pus în scenă revolta înaintaşilor acestora care i-au caftit pe comunişti în 1957, apărandu-şi pămanturile în faţa iminentei colectivizări. “Au ieşit toţi surăienii la revolta din ’57 căci atunci era lumea unită, nu ca azi”, ne-a povestit surăianul Neculiţă Vasile, care a făcut puşcărie pentru pămantul său.Acţiunea de ieri face parte dintr-un proiect de conservare a istoriei orale, derulat de Universitatea Babeş Bolyai Cluj

Circa 20 de elevi surăieni au pus ieri în scenă tragedia ţăranului roman în general şi a ţăranului surăian în particular, amintind de colectivizarea forţată a pămanturilor din anul 1957. La evenimentul intitulat “Trecutul de langă noi. Istoria orală a comunităţilor locale”, demarat de Universitatea “Babeş Bolyai” Cluj, au participat profesori din localitate, profesori din judeţ, de la Cluj, edilul comunei, copii şi mai ales, caţiva foşti deţinuţi politic. Invitaţii au fost poftiţi într-una din sălile şcolii unde au participat la un adevărat moment artistic pus în scenă de elevi. Cei aproximativ 20 de tineri surăieni au intrat în sală pe ritmurile melodiei Ciuleandra, piesa neuitatei Maria Tănase, după care au încins un joc popular. Îmbrăcaţi în hainele înaintaşilor, tinerele vlăstare au reconstituit pentru invitaţi acţiunea din noiembrie 1957, an în care comuniştii au venit să le ia pămanturile surăienilor.

Tinerele surăience au dansat pe muzica Mariei Tănase

Din sceneta de mari dimensiuni, cu texte veridice şi spuse cu patos de majoritatea participanţilor, nu puteau lipsi “cozile de topor”, activiştii, proletarii care, precum vicleana vulpe, le spuneau sătenilor că procesul de coelctivizare era unul benevol... S-au cantat şi recitat o sumedenie de poezii, incusiv “Ridică-te, Gheorghe, Ridică-te, Ioane!” a poetului Radu Gyr. Rand pe rand, copiii au interpretat tragedia surăienilor începand cu revolta împotriva colectivizării şi continuand cu anii de detenţie pentru “impertinenţa” de a-şi apăra bunurile. Cea mai apreciată tanără a fost Mihaela Palade, elevă în clasa a VIII-a, aceasta interpretand cu foc fiecare monolog şi mai cu seamă cel în care Stalin a murit.

Să ştim, să nu uităm

În clasă au fost prezenţi foşti deţinuţi politic, profesori universitari

Camelia Sandu, profesoară de istorie la Suraia, a fost cea care i-a coordonat şi îndrumat pe elevi, aceasta selectand textele spuse de tinerii surăieni din lucrarea “Ţărănimea şi Puterea – Procesul de colectivizarea a agriculturii în Romania (1949-1962)”. “Proiectul de istorie orală a comunităţilor locale a avut loc şi în anii anteriori, iar anul acesta a debutat în aprilie. În cadrul proiectului au avut loc întalniri cu profesorii de la Cluj şi realizarea de interviuri. Am mers în sat, am luat interviuri localnicilor, celor care au participat la revolta de la Suraia din 1957, revoltă împotriva colectivizării. Am vorbit cu oamenii care ne-au spus că au ieşit foarte multi pe străzile Surăii. Unii spun că aproape tot satul a ieşit. Interviurile au fost făcute de elevii implicaţi în proiect, copii vorbind cu foştii deţinuţi politici despre revoltă şi detenţie. În Suraia au fost 13 cetăţeni condamnaţi pană la 25 de ani de închisoare, dar care în final au făcut circa 6 ani de temniţă, graţie decretului de amnistie din 1964”, ne-a spus Camelia Sandu. Interviurile au fost filmate, înregistrate pe reportofon, munca de transcriere acestora fiind făcută tot de copii. Interviurile vor merge apoi la Cluj, acolo unde există un Institut de Istorie Orală.

“În închisoare n-am vărsat nicio lacrimă”

Neculiţă Vasile, portret de surăian care a luptat pentru pămantul său

Neculiţă Vasile, fost deţinut politic (din acela adevărat nu de gen Năstase n.r.) prezent la eveniment, şi-a amintit de greii ani de temniţă şi ne-a împărtăşit cateva din dureroasele amintiri. “Îmi amintesc că au venit din Focşani un grup de circa 20 de oameni înarmaţi cu bate. Aceştia mergeau din poartă în poartă şi încercau să îi convingă pe oameni să semneze că sunt de acord să îşi dea pămantul la stat. La noi a venit un învăţător care ne-a spus că totul se face de bună voie, ocazie cu care l-am întrebat: «Păi dacă se face de bună voie de ce ne obligaţi?» şi i-am aruncat formularele. Au ieşit toţi surăienii la revolta din ’57 căci atunci era lumea unită, unitate care astăzi nu mai există. Grupul acela în care se aflau şi surăieni a fost bătut de săteni. Revolta a avut loc în noiembrie, iar o lună mai tarziu am fost arestat. Am fost turnat chiar de un prieten de-al meu, Oprişan (SIC), azi nu mai trăieşte. S-a terminat relaţia mea de prietenie cu el”, ne-a spus Neculiţă Vasile, în varstă de 83 de ani. A făcut cinci ani şi jumătate de temniţă, a fost bătut, părinţii au avut de suferit, dar, după cum mandru afirmă el, n-a vărsat nicio lacrimă. Mai mult, nu regretă că s-a opus colectivizării şi că şi-a apărat drepturile indiferent se suferinţele generate de această atitudine. Cand bătranul Neculiţă Vasile se va stinge demnitatea surăiană se va mai diminua şi ea. Asta dacă nu cumva elevii care ieri au încantat audienţa vor reclădi această virtute. (S. TUDOSE)



Poezia care i-a impresionat pe invitaţi

Dar cum Doamne să le dai
Cand nimica tu nu ai
Grajduri, staul, totul-i gol
Şi în casă niciun ţol
Fără cerguţă pe pat
Vai! Ce Doamne să mă fac?
Că bărbatu-i la închisoare
Copiii cer de mancare
Şi nu ai ce să le dai
Că-n pod nu-i pic de mălai
Lapte nu-i, că nici vaci nu-s
Că pe toate ni le-au dus
Grau, cartofii ni i-au luat...
Eu în sat am alergat
Şi de toate am căpătat
De la oameni din sat...
Dar cand a fost cel mai greu
N-am ştiut ce să fac eu
A dat bunul Dumnezeu
Ca Stalin cel rău
Acel rău şi blestemat
Dracul a venit şi l-a luat
L-a luat şi a murit
Ştefan acasă a venit
Răul s-a mai potolit.

---