Etorre şi Umberto Sorani - Amintiri despre personalităţile italiene ale Focşaniului
Cotidianul nostru vă prezintă astăzi o serie întreagă de amintiri legate de Etorre şi Umberto Sorani, focşăneni de seamă în secolele XIX-XX, epocă în care italienii veneau să caute o viaţă mai bună în România. Poveştile ne-au fost spuse personal de Lucia Sorani, fata lui Umberto, respectiv nepoata lui Etorre, care s-au retras la Florenţa pe timpul comunismului. Bătrânul Sorani s-a remarcat în domeniul muzicii, în vreme ce fiul său a cunoscut gloria în domeniul tehnicii şi a inventicii.
Vitregiile care s-au abătut asupra Focşaniului de-a lungul ultimelor opt decenii au văduvit oraşul de identitatea sa, iar istoria i-a fost, în cel mai bun caz, uitată. Zeci de focşăneni au făcut renume urbei noastre, activând cu succes în domenii dintre cele mai variate. Totuşi, rareori s-a întamplat ca o familie să dea personalităţi din tată în fiu. Unul dintre cele mai grăitoare exemple în acest sens este familia Sorani din care s-au ridicat Etorre şi fiul său, Umberto. Revenim cu un nou material despre această familie originară din Italia nu doar pentru că merită, ci şi pentru că vara aceasta am stat de vorbă personal cu Lucia Sorani, fata inventatorului Umberto din cea de-a doua căsătorie, aceasta povestindu-ne amintirile ei despre tată şi bunic, amintiri pe care dorim să le împărtăşim cu dumneavostră.
Născut în 1851 în Florenţa, Etorre Sorani se apropie de universul muzicii, studiază şi absolvă Conservatorul din localitatea natală. În anii 1880, pe cand Romania era o ţară atractivă a Europei de Est pentru occidentali, ia drumul ţării noastre împreună cu un grup de prieteni cu aceleaşi studii de specialitate, printre aceştia numărandu-se Alfonso Castaldi şi Al Cirilo. Grupul de iubitori de muzică se desparte, fiecare dintre ei rămanand în cate un oraş din zona Moldovei/Munteniei, iar Etorre Sorani ajunge la Focşani unde şi rămane.
Un tată respectat cu 23 de copii
Etorre Sorani (centru), una din personalităţile liceului Unirea, unde a fost profesor de muzică şi a înfiinţat orchestra uniriştilor
Se pare că lui Etorre Sorani îi place foarte mult la Focşani, oraş în care a decis să se stabilească. Aici o cunoaşte pe vranceanca Ioana Panaite cu care va avea 23 de copii!
“Nu l-am cunoscut pe bunicul decât din ce îmi povestea tata (Umberto n.r.) el murind înainte de a mă naşte eu. Îmi zicea tata că era un om destul de sever care punea mare preţ pe educaţia copiilor. Chiar şi la masă cand se aşezau le dădea peste mâini dacă nu se spălau înainte de a mânca. Într-adevăr, bunicul a avut 23 de copii, tata fiind chiar primul dintre ei. Bunica avea 13 ani şi jumătate când l-a născut”, ne-a spus Lucia Sorani.
Sarcina timpurie a Ioanei Panaite trebuie privită în contextul epocii, pentru că vorbim totuşi de anii 1800. De altfel, Etorre şi-a iubit toţi copiii şi a fost un focşănean respectat de comunitate. Mai mult, el se angajează la Liceul “Unirea” ca profesor de muzică, acolo unde şi înfiinţează orchestra liceului.
“Bunicul era un om priceput la toate, era un bun gospodar. Într-o zi, îmi povestea tata, bunicul Etorre a găsit în curtea casei o cioară fără o aripă şi fără un picior. Fiindu-i milă de ea i-a reparat cumva piciorul şi aripa şi a însănătoşit-o. Cioara nu a mai plecat niciodată de la bunicul, ba mai mult, de fiecare dată când acesta termina orele la Unirea cioara îi pleca în întâmpinare. Când bunicul intra pe poarta casei, intra cu cioara pe umăr”, ne-a mai spus amuzată nepoata lui Etorre.
Se pare că în perioada interbelică statul roman nu a vrut să îi acorde pensia ce i se cuvenea, astfel încat italianul Etorre părăseşte Focşaniul şi se întoarce dezamăgit în Florenţa, unde avea să se şi stingă din viaţă câţiva ani mai târziu.
Invenţiile lui Sorani, lucrate întai în miniatură
Umberto în 1936
Umberto Sorani termină Şcoala Primară nr. 1 din Focşani, dar nu vrea să meargă la liceu şi optează pentru un atelier mecanic, domeniu în care avea să facă o frumoasă carieră. Acesta învaţă meseria de turnător şi strungar şi după Primul Război Mondial îşi deschide propriul atelier de mecanică în zona Bisericii Sfantul Dumitru din Focşani.
“Tata citea foarte mult, îi plăcea să studieze. Avea propriul său birou de lucru acasă unde gândea şi schiţa viitoarele invenţii. Pentru a verifica dacă acestea funcţionează avea obiceiul de a lucra totul în miniatură înainte de a le produce la scară. A avut o mulţime de brevete, dar nu s-a îmbogăţit de pe urma lor, de pe urma invenţiilor. El nu lucra pentru recunoaştere, ci pentru că asta îi plăcea să facă”, ne-a mai povestit Lucia, fata lui Umberto.
Inventatorul focşănean de origine italiană credea cu tărie că la şcoală nu e suficientă doar teoria astfel încât ucenicii săi făceau practică concomitent cu teoria. De asemenea, avea obiceiul să cheme din mediul rural copii pe care îi învăţa diferite meserii. Fiind un bun meseriaş în domeniul său, avand recunoaştere internaţională şi fiind şi fiul apreciatului Etorre inventatorul se înscria în elita târgului de odinioară. Era chiar prieten de familie cu Vasile Ţiroiu, prefectul judeţului în a doua parte a anilor 1930.
“Eu sunt născută în Bucureşti, nu am văzut Focşaniul decât de câteva ori, dar tata îmi povestea de acest oraş, era ataşat de el. În capitală s-a mutat în anii ’30, iar când m-am născut eu, în 1943, eram deja în Bucureşti. Când am crescut mergeam împreună în parc şi la operă, îi plăcea tare mult muzica”, ne-a mai povestit Lucia Sorani.
Inventatorul focşănean a murit în Bucureşti şi a fost înmormântat în cimitirul Bellu, dar aparţine fără doar şi poate Focşanilor. În loc de străzi care nu ne spun nimic despre istoria oraşului autorităţile locale ar putea să cinstească memoria acestor înaintaşi printr-un mic gest birocratic, dar unul mare pentru recuperarea istoriei.
Articol republicat din data de 6-09-2013. Autor: Sorin TUDOSE
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
Foto | Programul ,,Săptămâna verde” la nivelul la nivelul unităților școlare aparținând de Școala Gimnazială Nr. 2 Mărășești
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 1
Adaugă comentariu
Irina Comanescu, acum 3876 zile, 22 ore, 19 minute, 23 secunde 
