Dimtrie Basarabov, ocrotitorul Bucurestilor
Catedrala
patriarhala este de doua secole si jumatate locul de pelerinaj
inconturnabil pentru credinciosii bucurestenii, in fiecare toamna.
Chiar si in timpul comunistilor, sirurile de crestini care asteptau sa
se inchine la racla sfintului se prelungeau pina in Piata Unirii,
sfidind pe cei prezenti in fosta cladire a Marii Adunari Nationale.
Dimitrie a trait la sud de Dunare in secolul al XIII-lea, pe timpul
efemerului Imperiu al fratilor Petru si Asan, in localitatea Lom,
linga Russe. Fiind de conditie modesta, a trait in mijlocul naturii,
fiind pastorul satului pina la sfirsitul vietii. Putinul pe care-l
agonisea il impartea cu cei mai saraci decit el, alaturi de care si-a
petrecut viata. Modest, iubind singuratatea si rugaciunea, a parasit
aceasta lume fara ca plecarea lui sa fie sesizata de cei din jur. Se
spune ca in ajunul mortii a mers pe malul unui riu, unde si-a dat
obstescul sfirsit, fiind acoperit de aluviunile aduse de ape. Peste
ani, trupul sau a fost descoperit si a fost adus in biserica din satul
in care a trait. Dupa jumatate de mileniu, moasele sfintului au
ajuns in Tara Romaneasca, in jur anului 1770, in timpul
Mitropolitului Grigorie al II-lea. In 1774, moastele au fost asezate
in catedrala metropolitana din capitala Tarii Romanesti, devenind
patronul spiritual al bucurestenilor. Dupa 1948, cultul sfintului s-a
generalizat in toata Biserica Ortodoxa Romane. (V. M.)