Invitaţie la Hramul bisericii de lemn de la Buluc
Obştea Schitului Buluc din Măgura Odobeştilor se pregăteşte să primească pelerinii, luni, de Sfânta Treime, la hramul bisericii de lemn construită de Isaia Caragea cu sprijinul răzeşilor din satele din jur, acum aproape 300 de ani. Cunoscut în ultimul timp cu sintagma „Buluc, Schitul din Athosul românesc al Vrancei”, aşezământul monahal a fost fondat la îndemnul Sfântului Pahomie de la Gledin, după 1716, pe când acesta din urmă era stareţ la Schitul „Sfântul Gheorghe” din Vineşeşti (lângă Odobeşti). Dar iată ce spune ctitorul în Testamentul său: „(...) Eu Isaie, ieromonahul Carage, am făcut Schitul Bulucului di iznova din codru Merei, unde să cinsteşte şi să prăznuieşte hramul Sfintei Troiţi, a Prea Sfântului Duh. Dar la sfinţitul bisericii s-au adunat toţi răzeşii din Odobeşti, mari şi mici, şi am făcutu plecată rugăminte tuturor răzeşilor ca să dăruiască săhăstrii o bucată di locu. (...). Iară cei ce vor cuteza şi aru îndrăzni din răzăşii dăruitorii a strica şi a mişca această danie, unii ca aceia să fie afurisiţi şi neertaţi de Sfânta Troiţă şi Pogorârea Duhului Sfânt. Si spre aducere aminte am iscălitu. Ermonahul Isaie Carage (...).” Ctitorit în atmosfera isihastă a începutului secolului XVIII, când Ţările Române intrau sub dominaţie fanariotă, Bulucul a făcut parte din aşanumitul „neoisihasm”, o mişcare religioasă de revigorare spirituală şi întoarcere a Ortodoxiei la tradiţii şi introducerea în viaţa de obşte a Rugăciunii Inimii.
Schitul Buluc în anii ’90, după redeschidere
Loc de refugiu şi reculegere duhovnicească, Bulucul a reuşit să treacă peste cele trei secole şi să ne ofere la început de veac XXI un extraordinar exemplu de viaţă spirituală. Pe de altă parte, colecţia de icoane pe lemn a fost admirată şi apreciată de însuşi Nicolae Iorga, care a urcat dealul spre Buluc în perioada antebelică, pe vremea când Lacul Chihaia era plin de peşte şi, de hram, credincioşii se ospătau din darurile lacului. Spoliat de autorităţile locale între 1959-1989, deposedat de lac în anii ’90, când unul din primari s-a împroprietărit cu o «bucată» din lac, în ultimii ani, cu sprijinul autorităţilor comunei Jariştea şi susţinerea materială a unor generoşi oameni de afaceri, Schitul Buluc se află în faţa unui nou început. Cei care doresc să fugă de sub zidurile mucegăite ale catedralei ruşinii din oraşul Unirii şi să se apropie de veşnicie, pot veni luni cu maşina până la poarta Schitului şi vor descoperi o fărâmă din vraja eternităţii. numită Eden. (Valentin MUSCĂ)