Educație

Portret de primar: Dimitrie F. Caian, edilul ardelean care a ridicat spiritual Focşaniul

Puţini focşăneni ştiu că Dimitrie F. Caian, focşănean venit din Ardeal, a fost unul dintre cei mai destoinici primari pe care i-a avut Focşaniul şi cel care a făcut prima monografie a oraşului u arhivistul Florin Dardală ne-a spus cum a contribuit primarul conservator la construirea Liceului Unirea, cum a dezvoltat Focşaniul în calitate de primar, dar şi cum a fost demis de liberalii lui Săveanu u vă prezentăm astăzi un primar de la care Decebal Bacinschi, aflat la al patrulea madat, are multe de învăţat

Venit în 1868 din Ardeal pentru a evita eventualele represalii ale autorităţilor imperiale austriece, Dimitrie F. Caian avea să îşi lege numele de Focşani mai mult decat majoritatea focşănenilor nativi. Dimitrie Farago avea să preia numele de fată al mamei, dar şi să păstreze iniţiala numelui de familie al tatălui, astfel încat toţi l-au cunoscut drept Dimitrie F. Caian. De îndată ce ajunge în Focşani se angajează ca profesor la Gimnaziu, instituţia de învăţămant ce avea să se transforme peste ani în Liceul “Unirea”. Încadrat ca profesor de limba romană, ardeleanul adoptat de Focşani avea ganduri mari în ceea ce priveşte dezvoltarea învăţămantului. În 1871, la 3 ani de la venirea în reşedinţa judeţului Putna, Caian se căsătoreşte cu Maria Gurău, fosta soţie a lui Ion Gurău, profesor de ştiinţele naturii de la Gimnaziu, şi împreună cu aceasta se dedică educaţiei copiilor focşănenilor. “Atât de mare le era dragostea pentru şcoală încât s-au instalat într-o locuinţă învecinată atât cu Gimnaziul cât şi cu Şcoala de Fete nr. 2, casa fiind situată pe strada Cuza Vodă la nr. 40 sau 42, după cum au evoluat numerele poştale în timp. La Unirea i-a avut elevi pe fraţii Saligny, fraţii Longinescu, Simion Mehedinţi, C. I. Parhon, Duiliu Zamfirescu, Nicu Mincu, fratele mai mic al arhitectului, pe băieţii familiilor de politicieni Săveanu şi Orleanu şi pe toţi copii focşănenilor cu dorinţa de a-şi vedea copiii învăţaţi”, ne-a spus Florin Dardală, arhivist la Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Vrancea.

De la casă la liceu

Familia Caian începuse deja o luptă cu greutăţile ivite în calea procesului de învăţământ, aceste obstacole nefiind altele decat cele din zilele noastre, adică lipsa lemnelor de foc, lipsa varului pentru localurile particulare în care funcţiona Gimnaziul. Aceste aspecte l-au determinat pe Dimitrie Caian ca odată cu instalarea în funcţia de director a Gimnaziului, în vara anului 1873, să încerce din răsputeri înfiinţarea unui sediu propriu pentru gimnaziu. Bucurandu-se de sprijinul Consiliului Judeţului, dar şi a unor persoane influente de la Bucureşti, printre care cel mai probabil chiar I. C. Brătianu, cel care, cu ani în urmă îi înlesnise refugiul la Focşani în deplină taină, Gimnaziul a obţinut  fondurile necesare, dar şi terenul dorit. Între anii 1880 -1881 s-a clădit un imobil destul de încăpător în comparaţie cu casele particulare în care a funcţionat gimnaziul, clădirea existand şi în prezent cand găzduieşte sediul Arhivelor. Conştient de faptul că tot mai mulţi focşăneni cu stare, dar nu numai vroiau să îşi instruiască copiii, Caian a dorit un edificiu încă şi mai mare decat cel situat pe Bulevardul Şcoalelor (Dimitrie Cantemir de azi n.r.). Ardeleanul a plecat la Bucureşti unde a vorbit cu oficialii Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice care uşor uşor au concretizat dorinţa arzătoare a lui Caian. În 1899 începeau deja lucrările la actualul Liceu “Unirea” pentru ca doar în doi ani, pe 23 ianuarie, 1901 imobilul să fie inaugurat.

Caian lasă catedra pentru fraiele Focşaniului

Unul dintre primele sedii ale Liceului Unirea într-o ilustrată anterioară lui 1900. Sediul a fost clădit prin stăruinţa lui Caian

Dorind mai mult pentru cetăţenii focşăneni, Dimitrie Caian, susţinut de Partidul Conservator, ajunge pe 4 iulie, 1899 chiar primarul Focşaniului, funcţie pe care o va avea pană la 18 februarie 1901. În nici trei ani de mandat fostul profesor de la Unirea a avut o mulţime de iniţiative bune, multe dintre ele finalizate. “Din documentele statistice ale Primăriei Focşani aflăm cateva dintre realizările lui Caian şi ale echipei sale printre care cele mai spectaculoase ar fi refacerea alimentării cu apă a oraşului, expropieri de terenuri pentru lărgirea Pieţei Moldova de azi, pe atunci Piaţa Independenţei, pavarea oraşului cu piatră cubică, cumpărarea terenului pentru localul Liceului Unirea, ridicarea cazărmii de pompieri a oraşului. Cazarma veche, cea de lângă Grădina Publică şi Biserica Sf. Ioan a fost  demolată în martie 1900, iar terenul a servit la mărirea grădinii şi a Pieţei Unirii, numită pe atunci Libertăţii. De asemenea, prin grija edilului, un anume C. D. Soutzo a donat la 26 septembrie 1900 locul în suprafaţă de 7.200 mp pe care s-a ridicat cazarma în suprafaţa clădită de 869 mp, având 33 de camere. Recepţia obiectivului s-a făcut în iulie, 1902 în prezenţa personalităţilor oraşului, iar donatorul terenului, C. D. Soutzo a fost trecut, pentru neuitare, pe o placă de marmură montată pe frontonul cazărmii”, ne-a mai spus Florin Dardală. O altă iniţiativă a primarului Caian a fost aceea de a încerca experimental, pentru prima dată în istoria Focşaniului, iluminatul electric al localităţii. Toate acestea se întamplau în 1900!
Fiind tipul de cetăţean dedicat binelui public, Caian a demascat matrapazlacurile făcute de administraţia liberală, lucru care corelat cu demiterea Guvernului conservatorului P. P. Carp (1) şi instalarea Guvernului liberal Dimitrie A. Sturza (3) a dus la sfarşitul carierei în administraţie. Poate că ar mai fi rămas în funcţie, dar o dată cu noul Guvern liberal, N. N. Săveanu, fiul politicianului Nicolae Săveanu a vrut să îşi răzbune cumva tatăl, care fusese trimis în judecată datorită verticalităţii lui Caian. Mai tanărul Săveanu a întocmit pe 19 februarie, 1901 procesul verbal nr. 17 în sala de şedinţe a Consiliului Comunal Focşani, dizolvând vechiul consiliu în frunte cu fostul primar D. F. Caian şi numind o comisie interimară în frunte cu preşedintele Iorgu Poenaru.

Cel mai bun istoric al Focşaniului

Rămas fără responsabilităţile aferente unui edil şi pensionat de la Liceul Unirea, Caian nu terminase nicicum cu implicarea în dezvoltarea Focşaniului. În ultimii ani din viaţă a început să aşterne pe hartie pagini întregi despre istoria Focşaniului. În 1906 apare “Istoricul oraşului Focşani”, volum document scris cu prilejul Jubileului de 40 de ani de domnie a Majestăţii Sale Regele Carol I. Cartea este, în ciuda celor peste 100 de ani de la lansare, cea mai bună lucrare despre Focşani. Spre norocul celor care vor să cunoască istoria “Oraşului Uniri”, volumul document va fi reeditat în cursul acestui an prin grija profesorului Costică Neagu. La trei ani de la apariţia Istoricului…în 1909 Caian se stinge şi este înmormantat în Cimitirul Nordic. “Cea mai mare victorie a comunismului a fost crearea omului fără memorie, a omului nou cu creirul spălat, care nu trebuie să-şi mai amintească nici ce a fost, nici ce a avut, nici ce a făcut înainte de comunism”, spunea candva scriitoarea Ana Blandiana. Ei bine, iată că ziarul nostru încearcă să (re)descopere cine am fost, cine ne sunt înaintaşii şi care sunt valorile uitate. În acest sens, Dimitrie F. Caian este un fiu al Focşaniului în toată puterea cuvantului! (Sorin TUDOSE)

---