ÎPS Ciprian va sluji, de Izvor, la Mănăstirea Trotuşanu
Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei a ales ca de Izvorul Tămăduirii să slujească la Mănăstirea Trotuşanu, din comuna Moviliţa, unde hramul bisericii este chiar Izvorul Tămăduirii, o aşezare monahală mai puţin cunoscută printre vrânceni, dar cu o istorie seculară. Atestată documentar în primii ani din a doua parte a secolului XVII, Mănăstirea Trotuşanu se găsea în acele vremuri în satul Şoldeşti, astăzi o localitate dispărută despre care mulţi dintre contemporani nu au auzit. Înfiinţat nu departe de Mănăstirea Brazi – pe acea vreme ambele erau schituri – aşezământul de la Trotuşanu a fost o perioadă sub influenţa acesteia, dar mai ales a puternicii Mănăstirii Bogdana, care domina spiritual aşezămintele din Nordul fostului Ţinut Putna. Deşi se află în proximitatea unei podgorii bogate, în perioada de început aşezământul a funcţionat cu o biserică de lemn până târziu, la mijlocul secolului XIX, când biserica de lemn este dusă la Viişoara şi pe locul acesteia a fost construită biserica pe care o vedem astăzi. Între timp, schitul căugăresc, în haoticul secol XIX, a fost transformat în schit de monahii, fiind transferate în mai multe rânduri monahii de la Buciumeni şi Scânteia. De numele acestui aşezământ monahal se leagă vieţile mai multor monahi şi monahii care au marcat prin trecerea lor existenţa celor din jur şi au lăsat amintiri în memoria contemporanilor. În zilele noastre cel care a avut o influenţă deosebită asupra creştinilor din zonă, prin predicile sale şi din scaunul de duhovnic a fost părintele Calinic. Din păcate, fosta administraţie de la Buzău a reuşit să-l determine pe Epifanie Norocel ca să-l transfere pe Calinic, ”în interes de serviciu”, din duhovnic al Mănăstirii şi al satelor din jur, în paznic la Schitul viticol Săseni, din judeţul Buzău, acolo unde se produce vestitul ”vin bisericesc”, îmbuteliat în peturi şi băgat pe gât preoţilor.
Trotuşanu, o mănăstire dezbinată în regimul Epifanie
Nu ştim dacă noul ierarh cunoaşte aceste întâmplări tulburătoare din istoria recentă a Trotuşanilor, ca să nu mai vorbim de spectacolul grotesc făcut de fostul consilier juridic Nicolae Popescu la Trotuşanu, evenimente care au făcut ca în ultimul deceniu, numărul creştinilor de stil vechi să crească alarmant, ca şi numărul aşezărilor monahale de stil vechi din zona Panciu-Adjud, în dauna Bisericii Ortodoxe Române şi a unităţii creştinilor ortodocşi. Ştim însă cu siguranţă ca toate informările pe care fostul arhiepiscop Epifanie le primea de la colaboratorii săi, cu privire la situaţia sectelor, mişcărilor sectare din Vrancea, ca şi starea monumentelor istorice şi a inventarelor de cult erau şi sunt încă FALSE! Credem că noul ierarh nu se va mulţumi cu rapoartele colaboratorilor, care au făcut ca Arhiepiscopia să arate ca un măr frumos la exterior şi plin de viermi la interior. Când jurnalul nostru a publicat un serial despre bisericile abandonate, terenurile parohiilor vândute la preţ de nimic, traficul de cărţi vechi, icoane şi obiecte de cult, fostul protoiereu de Focşani, pr. Ionel Ene, ne-a stigmatizat şi ironizat în revista Arhiepiscopiei, pentru a acoperi haosul din inventarele obiectelor de patrimoniu, dând satisfacţie acoliţilor fostului ierarh şi conducătorilor Bisericii locale. În concluzie, prezenţa ÎPS Ciprian Spiridon la hramul Mănăstirii Trotuşanu o putem interpreta ca un gest prin care noul ierarh doreşte să fie în mijlocul creştinilor, mai ales acolo unde comunitatea este dezbinată şi turma are nevoie de păstor. Or, mai mult ca niciodată în ultimul secol, numărul creştinilor ortodocşi este în scădere, faţă de numărul creştinilor celorlalte culte, asociaţii şi mişcări religioase din Vrancea, un lucru alarmant, pe care noii colaboratori ar trebui să i-l aducă la cunoştinţă Arhiepiscopului, dacă ţin la Biserică mai mult decât trecătoarele dregătorii. (Valentin MUSCĂ)