Ziarul care te poartă în pestriţa lume a sfarşitului de secol 19
Citind numărul 40, anul I a săptămanalului “Ecoul Vrancei” editat în Focşaniul lui 1896 de Conservatori ne-am întors pentru cateva clipe în pestriţa lume a sfarşitului de secol 19. Patima cu care sunt scrise articolele, tonul moralizator, ortografia veche ne-au trimis imediat cu gandul la scrierile lui Caragiale, la timpurile în care Romania abia începea procesul său de modernizare, la oamenii care făceau paradă de cultura lor, deşi în multe cazuri oamenii nici măcar nu aveau proprietatea termenilor. Edificator în acest sens este afirmaţia unui jurnalist care nu se semnează, dar spune cu privire la un eveniment că “Ar fi oribil, dacă n-ar fi odios”. “Hienele ce poartă numele de colectivişti auzind că o masă de cetăţeni vor să petiţioneze corpurile legiuitoare în chestia Mitropolitului, au organizat cele mai formidabile bande de bătăuşi, pe care le-a pus să zdrobească lumea ce mergea la Cameră. Bandele Ş-au făcut datoria. Peste 50 de omeni au fost zdrobiţi. Nu le era de ajuns atat. Şi luni au năvălit în Universitate, au scos băeţii de la cursuri (…) şi le-a spart capetele şi le-a tăiat urechile şi la gat, şi a făcut să iasă profesorii pe ferestre, în sfarşit s-au purtat cum odinioră se purtau Turcii în ţerile creştine. Ar fi oribil, dacă n-ar fi odios. Aceia ce ne-a indignat peste măsură, este cum nu s-a găsit un băiat aşa de vrednic să omoare cel puţin un mizerabil, ca să rămae un exemplu pentru toţi mizerabilii fiitori, că pot face orice bătălii şi oriunde, numai să nu treacă peste pragul sfant al şcolei, acolo unde se făuresc destinele fiitorului. Şi trebuia să lovească mai sus, la şefi, căci aceia sunt îndoiţi vinovaţi. Să sperăm însă că nu e încă tarziu”, se arată într-un articol intitulat “Sange!.....”.
Liberalii – dracul gol
Tirada administrată de ziarul condus de un anume Constantin Gheorghiu, redactorul publicaţiei continuă cu articole care mai de care mai defăimătoare la adresa liberarilor. “Nu se poate dice de colectivişti nici măcar că au trăit! Durata lor a fost o agonie infamă. Sunt unele maladii la vieţuitoare în care se descompune şi cade din corp cat mai respiră; de această bolă a suferit colectivitatea. (…) Ca să se vadă cat de păcătos a fost acest guvern (condus de trădătorul Sturza), a fost suficient să se facă cateva întruniri pentru ca să nu mai ştie unde să dea cu capul, să facă nerozii peste nerozii, pentru ca la urma urmei să cadă atat de ruşinos. (…) Oricine va veni la putere, fie o formaţiune trecătoare, fie alta liberală, cu leva, fie conservatore statornic, un lucuru trebuie să se ştie, că picior din banda locală nu va sta pe loc. Cine are urechi de auzit, să auză!”, mai scria ziarul conservatorilor chiar la cateva zile după ce guvernul liberal condus de Dimitrie A. Sturza a fost schimbat.
Un chefliu focşănean provocat la duel
La un fel de “colţul cititorului” un focşănean îi scria redactorului despre o întamplare la care a asistat şi care l-a umit. “Domnule Redactor – Ca o ruşine pentru nevrednicul regim care a luat sfarşit, vei vedea ce fel de slujbaşi neruşinaţi l-au susţinut. Pe la începutul săptămanii în care ne aflăm, o familie de aci care serba o epocă a invitat mai multe persone de consideraţie, familii şi caţiva ofiţeri. Între invitaţi eu şi D. X. un înnalt funcţionar din localitate. Acest individ încă nu are maturitatea vieţii sociale căci a făcut un scandal dupe care merită dat afară în duzini de palme. După ce a înşelat cu paharul pe o persoană forte de ispravă de alt-fel, şi proprietară din Focşani care s-a bolnăvit pe loc, de morte, şi-a fost dusă în nesimţire acasă cu trăsura; apoi a început a se da la tot felul de obsceinităţi în faţa familiilor adunate şi a vorbi lucruri care le-a învăţat în carciumi unde probabil şi-a făcut educaţia; apoi a insultat soţia unui domn căpitan şi la observaţiile forte cuviincioase, dar forte coviincioase ale acestuia a început în gura mare, în mijlocul cucoanelor şi în faţa a 20 de persoane să înjure pe soţ, ca cel din urmă birjar. A sărit atunci căpitanul şi ofiţerul să-i dea o lecţie meritată, să îl sfaşie; dar a intervenit cea altă lume şi gazdele şi la-u dat afară ca pe un nemrnic ce este. Istoria nu se sfarşete aici. Căpitanul l-a provact la duel, domnul în questie, de atunci schimbă trei perechi de nădragi pe zi, ruganduse de căpitan să erte cu duelul şi să se facă scuze verbale. Căptanul nu se mulţumeşte: ori se cere scuze scrise sub motiv că se afla sub stare inconştientă ca pe teren (…)”, cu stimă, un privitor uimit.
Pe ultima pagină sunt cateva reclame ale firmelor de mult dispărute precum Tipografia “Aurora” Gheorghe A. Diaconescu Strada Centrală no. 16 şi Croitoria S. I. Rotman de pe Strada Mare a Unirei no. 103. Mulţumim pe această cale cititorului nostru Ioan Constantinescu că ne-a pus la dispoziţie ziarul şi pentru că păstrat un asemenea document. (Sorin TUDOSE)
Pe ultima pagină a săptămanului găsim reclame la firmele de acum mai bine de un secol