Vladimir Ghika declarat martir de papa Francisc I
Iată că un sfânt al închisorilor iese din catacombele suferinţei şi intră în calendarul muceniciei creştine. Este vorba de Vladimir Ghika, prinţul născut într-un palat pe malul Bosforului şi ucis de torţionari în temniţele comuniste. Nu se putea un cadou mai frumos făcut României de papa Francisc I, care face dreptate prin gestul său simbolic tuturor martirilor creştini ucişi în lagărele de muncă forţată din minele de sare şi uraniu, pe şantierele canalului Dunăre-Marea Neagră sau în camerele de tortură de la Aiud, Gherla, Râmnicu Sărat şi Piteşti. Ce nu a reuşit conducerea Bisericii Ortodoxe Române, în ciuda demersului insistent, argumentat şi echilibrat al laicatului ortodox, a realizat un papă în primele zile de pontificat. Că ne place sau nu politica Vaticanului, trebuie să recunoaştem că gestul papei Francisc I a luat prin surprindere şi pe cei mai optimişti şi liberali intelectuali catolici, iar pentru noi, românii, decizia papei este cel mai elegant gest de prietenie şi respect arătat unei naţiuni care suferă în tăcere şi aşteaptă semne şi gesturi nobile. Născut în 1873 la Constantinopol, Vladimir Ghika era nepotul domnitorului Grigore Alexandru Ghika. Şcolit în cele mai prestigioase instituţii din Franţa şi Italia, prinţul Alexandru Ghika a manifestat o înclinaţie particulară pentru slujirea aproapelui, mergând în diferite colţuri ale lumii ca misionar şi în serviciul unor opere caritabile, inclusiv în leprozerii, iar la Bucureşti a fondat pentru săraci un Spital gratuit. În perioada interbelică se află în slujba Bisericii catolice pe diferite meridiane şi mai ales în Franţa, unde a slujit într-o mahala din Paris. În ajunul celui de-al II-lea Război Mondial se întoarce în ţară pentru ca în 1952 să fie arestat după ce săvârşise cele sfinte la Biserica Sacre Cœur din Bucureşti. Nu rezistă chinurilor torţionarilor mai mult de 2 ani şi în 1954 se prăpădeşte în închisoarea Jilava. Dacă Sinodul BOR mai are dubii cu privire la mucenicia celor care au fost schingiuiţi în temniţe de comunişti între 1948-1964, refuzând să le recunoască suferinţa, iată că un papă venit din patria Tangoului redă demnitatea martirilor poporului român, declarându-l martir pe Alexandru Ghika. La Bucureşti, ortodocşii se luptă cu ridicarea catedralei nefericirii neamului şi uită că moaştele sfinţilor români zac în gropi comune la Aiud, Gherla Sighet sau prin cimitirile abandonate de-a lungul blestematului canal Dunăre-Marea Neagră… (Valentin MUSCĂ)
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
Foto | Cum și de ce a fost recent simulat un proces civil de către elevi ai Colegiul Național „Al.I.Cuza” la Palatul de Justiție din Focșani
De același autor
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 1
Adaugă comentariu
Ulise Grosu, acum 4035 zile, 7 ore, 50 minute, 34 secunde 
