„Impresionistul” Florinel Agafiţei, la prima expoziţie personală
Orientalistul Florinel Agafiţei ne invită în lumea fascinantă a culorilor. De la jurnalismul cultural şi nuvelele suprarealiste de inspiraţie eliadiană, la romanele cu cheie politică şi valoroasele studii de istorie, profesorul Florinel Agafiţei face pasul spre lumea artei sau a fost mereu în lumea artei, numai noi l-am văzut prin prisma austeră a muncii academice. Bref, Florinel Agafiţei aduce primăvara la Biblioteca Judeţeană cu o expoziţie în premieră. Nu numai că este prima expoziţie personală, dar este şi prima dată când expune tablourile sale marelui public, lucru îmbucurător şi de bun augur. „Expoziţia găzduită de către Biblioteca Judeţeană în prima săptămână a lunii aprilie nu vrea să fie decât rezultatul unei munci depuse în ideea scrierii romanului «Pictorul». Precizez că nici azi nu există din partea mea pretenţia de a fi considerat pictor amator măcar. Prin urmare, cei care vor putea şi vor dori să vină la vernisaj – ce va fi, probabil, patronat spiritual de către pictorul şi profesorul Ovidiu Opaiţ - vor putea înţelege totul sub imperiul efortului scriitorului care a încercat să pătrundă tainele creatoare ale pictorului, nimic mai mult”, ne-a precizat prof. Florinel Agafiţei. „Am stricat nenumărate pânze până să pricep cum se folosesc culorile”. „Am încercat să scriu un roman despre viaţa unui pictor care trăise în perioada impresionistă. Încercând să redactez primele rânduri am constatat că nu reuşeam să leg nici o idee mai acătării ori să creez vreo imagine demnă de pagina pe care o aveam în faţa ochilor. Am realizat că nu reuşeam să scriu nimic credibil, pentru simplul fapt că nu puteam descrie nişte trăiri pe care nu le traversasem eu însumi vreodată. Atunci am făcut ceea ce nu credeam că am să fac vreodată: mi-am confecţionat cu mare greutate prima pânză, dintr-un material mai vechi, utilizând tot ceea ce se impune în asemenea situaţie: clei de oase, praf alb de zinc, un şasiu bine pus la punct, răbdare şi tutun... Răbdare şi tutun întrucât nefiind şcolit în asemenea direcţie am dat greş de mai multe ori până să reuşesc a întinde corect prima pânză. Ulterior, o vreme - cam doi ani şi mai bine - am stricat nenumărate pânze până să pricep cum se folosesc culorile, cum se obţin diferitele nuanţe, unde trebuie să cadă lumina ori să se afle umbra, unde mă poate duce lucrul prin intermediul cuţitului şi aşa mai departe... Ajungeam să visez noaptea combinaţii de culori, frânturi de imagini etc. Abia acum începeam să pricep ce trebuia să fi trăit pictorul din romanul meu”, se destăinuie prof. Agafiţei. Ar trebui să fim mândri pentru aceste nobile preocupări ale orientalistului Florinel Agafiţei, care face cinste şcolii din Goleşti, unde este profesor de istorie, pentru că şcolile din Focşani sunt rezervate, în general, generalilor, cumetrilor, duduilor de foşti generali ori amantelor generalilor în rezervă! Felicitări Domnule Agafiţei! (V. MUSCĂ)