Spiridon Gârneaţă, cel mai generos primar al Odobeştiului
Pentru că astăzi 12 decembrie creştinii ortodocşi îl pomenesc pe Sfântul Spiridon, vom aminti numele unui odobeştean care a lăsat la jumătatea sec. XIX toate bunurile sale municipalităţii, cu o singură condiţie: să servească binelui public. Născut în mijlocul unei familii cu dare de mână şi-a putut cumpăra o mică dregătorie în Odobeştii Putnei, pe vremea când localitatea era reşedinţa Ocolului Milcovul de Sus, înainte ca Ocolul să devină Plasa Gârlele. La 1823 îl întâlnim în documente cu titlul de căpitan de Odobeşti, pe acea vreme la Odobeşti funcţionând o Căpitănie, localitatea fiind punct vamal şi pichet de grăniceri. Nu ştim cum şi-a sporit averea, dar spre jumătatea sec. XIX descoperim numele său în mai multe documente aflate la Arhivele Statului din Focşani, din care observăm că era în proces cu proprietarii de pe Valea Milcovului, motivul fiind pădurea de 108 hectare pe care o deţinea la Valea Rea. Interesant este că odobeşteanul ajunge să cumpere de la pârcălabul Pavel din Cofeşti, în 1859, bună parte din Moşia fostului Mitropolit Varlaam. Acestor proprietăţi li se adaugă case şi acareturi în centrul localităţii, încât pentru acea vreme averea sa era una însemnată. În anii 50 ai veacului XIX, Spiridon Gârneaţă este ales primar al Odobeştiului, oraş pe care l-a îndrăgit până acolo încât neavând copii, lasă prin Testament întreaga sa avere, mobilă şi imobilă, Primăriei din localitate, dând fiecărui bun o destinaţie precisă, iar şcolii publice abia înfiripate în urbe lăsându-i pădurea de la Valea Rea, pentru întreţinerea acesteia, trecută în acte ca „Pădurea şcoală”.
De remarcat faptul că în toate actele verificate de noi acesta semna cu degetul, ceea ce înseamnă că era analfabet şi face ca gestul său să fie cu atât mai important şi plin de semnificaţii. Pentru cinstirea memoriei sale autorităţile au decis în acei ani să acorde numele său unei străzi şi unei pieţe lângă oraşul vechi. Din nefericire, după 1947 numele său a fost şters din nomenclatorul străzilor oraşului, iar „Pădurea şcoala” trecută la comuna Mera şi administrată de Ocolul Silvic. Între timp germanii au ocupat oraşul între 1916-1918 şi au folosit arhiva Primăriei la aprins focul dimineaţa, încât toate documentele orginale din Primărie au fost distruse. Abia în ultimii ani, arhiva a fost reconstituită şi am descoperit numele acestui Mecena al Odobeştiului, care şi-a lăsat agoniseala de-o viaţă oraşului. O stradă din Oraşul Viilor Domneşti îi poartă din nou numele, după „lupte seculare” cu birocraţia din Prefectură pădurea a fost recuperată de Primărie, iar în prima sâmbătă a morţilor, la Biserica Ovidenia – unde se află mormântul vrednicului edil –va fi oficiat un parastas, pentru că singura sa dorinţă a fost ca de ziua numelui să i se oficieze o slujbă de pomenire. Veşnică pomenire acestui căpitan fără ştiinţă de carte dar cu vocaţia eternităţii! (Valentin MUSCĂ)