Sfântul Gheorghe de la Cernica
Ne aflam în plin secol XVIII, Moldova şi Muntenia erau conduse de greci din Fanar, Biserica dirijată de mitropoliţi greci, din care unii nici nu ştiau limba norodului, iar mănăstirile închinate, transformate de egumenii greci în societăţi comerciale, pe care le conduceau ca pe o afacere, singurul scop fiind profitul la început de an, când se arenda moşia mănăstirii. În acest context de secularizare a vieţii monahale, de decădere spirituală a credincioşilor şi de grecizare a limbii şi culturii române, apare din Transilvania acest tânăr dornic de viaţă spirituală şi înzestrat cu putere de muncă şi multă răbdare. După un sejur în slujba mitropolitului Munteniei, în găsim pe la 1750 la Muntele Athos unde are loc întâlnirea providenţială cu Paisie Velicicovschi. Când Paisie se retrage în Ţările Române, Gheorghe îl însoţeşte, trăind o perioadă la Mănăstirea Vărzăreşti, ca în cele din urmă să accepte rugămintea Mitropolitului Ţării Româneşti, de a se instala la Mănăstirea Cernica. După cum maestrul său spiritual Paisie transformase Neamţul într-un laborator duhovnicesc, Gheorghe a reuşit în câţiva ani să facă din Cernica o adevărată insulă de duhovnicie, care a făcut posibilă renaşterea întregii vieţii monahale din jurul Bucureştilor. Cinstit încă din timpul vieţii, Gheorghe de la Cernica a fost trecut în rândul sfinţilor în 2005. Mormântul său se află la Mănăstirea Cernica şi este un important loc de pelerinaj. (Valentin MUSCĂ)