Camelia Ciobotaru, „Îngeri - Flori. Poezii pentru copii”
În sfârşit o carte de poezii pentru copii, pe care o pot citi cu mult folos şi adulţii, pentru că dincolo de titlu, poemele Cameliei Ciobotaru sunt o apologie a vârstei paradisiace, a copilăriei, despre care putem spune că este raiul pierdut după care tânjim toată viaţa. „Ingeri – Flori. Poezii pentru copii. Carte de citit şi colorat” (Ed. Hesiona, Focşani, 2012) este, aşa cum spune criticul literar Cezarina Adamescu în Prefaţa volumului, „o carte care te vindecă”. Sigur, temporar, pentru că dorul după anii lipsiţi de griji ai copilăriei este ca suferinţa primilor oameni alungaţi din Rai în iureşul muncii fără zăbavă. Autoare şi coautoare a mai multor volume de versuri, Camelia Ciobotaru ne invită la o întâlnire cu lumea copilăriei, a viselor exuberante, a anilor când credem că totul este posibil şi raiul este, aici, lângă noi. Treizeci şi şapte de poeme care ne însoţesc prin toate anotimpurile: de la fărâmele de culoare ale primăverii şi lacrima de înger, la fluturii unui vis de vară, trecând prin eternul Ghiocel şi legenda Mărţişorului; de la dilema gâzelor şi cărăbuşul de diamant, la mireasma florilor de tei, la soarele arzător al verii şi curiozitatea fluturaşului, la dilemele singurătăţii şi copacii care plâng fărâme de culoare, fără să uite de copilul care vinde vise, la tomna care vine inevitabil după vară, un La Mulţi Ani, Copilărie! pentru ca totul să se termine cu certitudinea că Dumnezeu este acasă. Titluri de poeme pe care le-am parafrazat pentru a da o idee despre aventura florilor, a îngerilor, care sunt de fapt gândurile întrupare în cuvinte prin care Camelia Ciobotaru ne povesteşte despre copiii, aceşti îngeri cu trup, pe care adultul, acest Adam izgonit din Rai, nu mai are puterea să-i înţeleagă pentru că raţiunea oferită de Pomul cunoştinţei binelui şi răului i-a luat locul credinţei.
Ce sunt copiii şi copilăria ne spune tot Camelia Ciobotaru, în Argumentul, aşezat la începutul volumului: „Copiii! Îngeri întrupaţi, daruri ale Domnului menite să dea sens existenţei şi să ne înveţe dragostea supremă şi adevărata dăruire de sine! Flori ale iubirii care ne luminează viaţa şi ne ajută să vedem frumosul acolo unde ochiul, obosit de grăbita maturizare, a uitat să-l caute; să redescoperim râsul până la sufocare şi jocurile pentru care ne-am crezut întotdeauna prea mari... Dar mai ales să ne întoarcem cu faţa către Dumnezeu, pentru că nu există miracol mai mare decât naşterea unui copil!... Copilăria! Lumea în care totul este posibil (…) Construită doar atât cât să bucure şi nu să plictisească, această carte a fost gândită în mod deosebit pentru cei mici. Dar şi părinţii sau bunicii, deopotrivă, sunt invitaţi să împrumute timp de la soare şi culori de la curcubeu şi să-i însoţească pe copii în lumea de poveste”.
Nu ştim dacă, în afară de premiile pe care scriitorii şi le acordă din complezenţă, unii altora, mai există un concurs de poezie în Vrancea. Dacă ar exista aşa ceva, volumul Cameliei Ciobotaru ar lua Marele Premiu, iar Constantin Ghiniţă, prietenul nostru întru ale poeziei, s-ar bucura acolo, Sus, în Ceruri. (Valentin MUSCĂ)
