Simion Mehedinţi, Memorii
Aşa cum spune profesorul Costică Neagu în Cuvântul înainte, “această perioadă ni-l dezvăluie pe Simion Mehedinţi la vârsta de 38-52 de ani ca pe un om foarte activ, cu preocupări dintre cele mai diverse”. De la autor de manuale şcolare şi profesor universitar la om politic, deputat şi ministru. Născut cu vocaţie de pedagog al unui neam care nici astăzi nu a învăţat nimic din istoria prin care a trecut în secolul XX, Simion Mehedinţi a lăsat posterităţii gânduri, notiţe, însemnări din care vedem preocuparea permanentă de educare şi moralizare a poporului din rândul căruia plecase, din casa dascălului bisericii din Soveja şi ajunsese Ministrul Instrucţiunii Publice. Memoriile lui Simion Mehedinţi sunt pagini vii din istoria României pe care noi, vrâncenii, ar trebui să le citim cu sufletul la gură pentru că aproape la fiecare pagină face o referire la Focşani, Odobeşti, Soveja sau Vărsătura. De la notele lui Mehedinţi acum un secol până la România din zilele noastre, metehnele sufletului românesc sunt aceleaşi, trădările politice la ordinea zilei, minciuna stă şi astăzi cu “regele” la masă, personaje tip Agamiţă Dandanache şi dudui găsim prin toate partidele. Asemănări frapante între România de după Primul Război Mondial şi România după căderea comunismului, când politicienii au distrus economia şi au vândut resursele naturale, pe nimic, străinilor. “Situaţia statului e mai rea ca oricând. Gr. Cantacuzino şi Mihail au vândut pe 800 de milioane terenurile lor petrolifere. Ele costă în realitate cam 100 de milioane. O nimica toată faţă de interesul statului, care trebuie să ţină petrolul pentru sine, ca regulator… De circulaţia pe căi ferate nu mai pomenesc… Capitaliştii străini care vor să muncim, dar ca slugi pentru ei, ca o colonie a capitalului lor… România e pusă la mezatul internaţional. Acţiunile sunt cumpărate de străini, proprietatea externă de asemenea, fabricile de asemenea, pădurile etc.” Aceasta era România din 1920 descrisă de Simion Mehedinţi, care nu diferă cu o iotă de România din zilele noastre. Un volum de aproape 500 de pagini care ar trebui să fie în toate Bibliotecile publice şi şcolare din judeţ pentru că, înainte de toate, sunt memoriile celui mai important profesor pe care l-a dat Vrancea vreodată. Un profesor care nu era preocupat de meditaţii, nici să adune puncte pentru salariu, ci de educarea şi formarea personalităţii elevului. Felicitări editorilor, în mod special profesorului Costică Neagu care, cu fiecare volum, ne apropie de opera pedagogică a savantului Simion Mehedinţi! (Valentin MUSCĂ)
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
