Sfântul Paisie de la Neamţ
Venit din Ukraina în Moldova în căutarea unei vieţi spirituale elevate, aşa cum venise cu ani în urmă şi Sfântul Vasile de la Poiana Mărului, tânărul Platon s-a oprit în laboratorul duhovnicesc de la Dălhăuţi-Poiana Mărului, iniţiindu-se în lectura Sfinţilor Părinţi, ceea ce-l va determina să plece în Muntele Athos. Câţiva ani mai târziu, Vasile ajunge la rându-i în Muntele Athos şi-l primeşte în monahism pe Platon, care şi-a luat numele de Paisie. După aproape 2 decenii de nevoinţe în Athos, la 1763 împreună cu mai mulţi ucenici se retrage în Ţările Române. Un popas important l-a făcut la Mănăstirea Vărzăreşti, înscriind astfel acest aşezământ monahal în biografia sfântului. De aici pleacă la Dragomirna şi Secu pentru a se retrage în cele din urmă la Neamţ. La acest ultim aşezământ monahal, Paisie pune în practică planurile sale de transformare spirituală a vieţii monahale, traducând scrierile duhovniceşti ale Sfinţilor Părinţi, culminând cu alcătuirea celui mai important florilegiu, cunoscut sub numele de Filocalie. Emulaţia intelectuală generată de Paisie era aşa de mare încât la Neamţ se nevoiau 1.000 de călugări din toate ţările din Europa Est. Din acest punct de vedere, Paisie este una din figurile cele mai interesante care au trecut prin aşezările monahale din Vrancea. Scrierile sale sunt traduse şi cercetate în marile centre universitare din Europa de Vest şi Statele Unite ale Americii, iar influenţa sa asupra vieţii monahale ortodoxe a fost aşa de mare încât curentul de reînnoire a vieţii duhovniceşti din Europa de Est poartă numele de paisianism. Din acest punct de vedere credem că ziua Sfântului Paisie de la Neamţ ar trebui să fie una de sărbătoare pentru Biserica şi intelectualii din Vrancea. Din păcate însă, Biserica a rămas agaţată într-un trecut îndepărtat, conducerea Bisericii locale este ruptă de realităţile în care trăim, iar «intelectualii vrânceni» au ajuns abia la epoca cronicarilor şi «paisianismul» nu le spune nimic. In rest, «Dumnezeu cu mila» că pe la noi, intelectual suntem cu totul în Republica Belarus, iar duhovniceşte suntem departe de Evanghelia Fiului Omului. (Valentin Muscă)