Mihai Alexandru Canciovici, „Povestitul în Vrancea”
Nu-l cunoaştem pe autor, nici nu am avut cunoştinţă de această excelentă prezentare a folclorului vrâncean, văzut prin prisma poveştilor, dar calitatea sa ne face să o prezentăm cititorilor noştri. Însoţită de un solid studiu introductiv de 67 de pagini, cu un aparat critic de invidiat, Glossar, Indice şi Bibliografie selectivă, „Povestitul în Vrancea” este, după părerea noastră, cea mai bună lucrare de acest gen, de la faimoasele studii ale lui Ion Diaconu. Rezultatul unei munci de teren asidue, realizate prin deplasări pe tren în 1977 şi 1985, pe vremea când în Vrancea nu se născuse garnitura de monografişti reciclaţi, abonaţi la banii primarilor cu liceu la frecvenţă redusă, lucrarea prezintă în 10 capitole, tot atâtea ipostaze ale povestitului din zona de munte a judeţului Vrancea, poveşti culese de autor şi aflate astăzi în Arhiva Institutului de Etnografie şi Folclor din Bucureşti. Obişnuiţi cu maculatura postdecembristă, „Povestitul în Vrancea” a fost o revelaţie, motiv pentru care v-o recomandăm ca mostră de erudiţie şi pasiune. Citiţi „Povestitul în Vrancea” şi-o să descoperiţi universul fabulos al înţelepciunii populare vrâncene, unde snoavele cu Păcală, Legenda lui Bucur şi a banditului Bahnă se îmbină cu povestirile mitologice despre iele, strigoi, Muma-Pădurii, Ursita, Ţiganul la Spovedanie şi Popa lacom! (Valentin MUSCĂ)