Nicolae de Flue, pustnicul Elveţiei
Ţară a paradoxurilor, de unde Zwingli şi Calvin au trimis germenii Reformei în toată Europa, Elveţia este, dincolo de războaiele inter-confesionale care au măcinat-o la începutul epocii moderne, şi locul unde a trăit în sec. XV Sfântul Nicolae de Flue, pe care papalitatea l-a numit patronul spiritual al ţării Cantoanelor. Mai puţin cunoscut decât impetuosul Calvin, patronul onusienei Geneve şi mai discret decât austerul Zwingli din cetatea Zurichului, Nicolae de Flue şi-a trăit viaţa în lumea grijilor cotidiene din Elveţia profundă, unde a fost primarul unei localităţi uitate de lume, cu un secol înainte ca Luther să arunce mănuşa Curiei romane. Ca odinioară creştinii cu viaţă aleasă, după ce şi-a ridicat cei cinci copii şi i-a aşezat la casele lor, s-a retras într-o pustnicie din apropierea locurilor natale, hrănindu-se 20 de ani numai cu Sfânta Euharistie. Figură legendară dintr-o perioadă în care Austriecii se purtau cu Helveţii aşa cum o făceau Turcii cu Românii, Nicolae de Flue nu a ezitat să iasă din pustnicia sa şi să lupte pentru a-şi apăra „sărăcia, nevoile şi neamul”, cum o făceau ţăranii şi călugării moldavi în aceeaşi perioadă. (Valentin MUSCĂ)