In memoriam: Antonie Plămădeală
Personalitate complexă şi om de cultură cu o viaţă zbuciumată, ca secolul în care a trăit, Antonie Plămădeală a dominat ierarhia Bisericii şi a fost una din minţile luminate ale Ortodoxiei care a refăcut legătura cu Occidentul catolic şi protestant, iar în interior a lansat un curent de renaştere a culturii şi spiritualităţii româneşti. Viaţa sa poate fi oricând subiectul unui ecranizări de succes, iar pentru noi, vrâncenii, pe lângă faptul că a fost Episcopul Buzăului, a fost şi cel care a reuşit să scape din ghearele comuniştilor biserica “Sf. Ioan Botezătorul” din Piaţa Moldovei, care urma să fie demolată ca şi Biserica Domnească. Născut în 1926 în Basarabia, ajunge în Regat, studiază Teologia, participă la serile “Rugului Aprins” de la Antim, iar în 1948 intră în monahism. Urmărit de Securitate pentru activitatea sa religioasă, este condamnat, exclus din monahism şi lucrează ca muncitor necalificat până în 1968 când este recuperat, ca în 1970 să fie numit Vicar Patriarhal. Între 1979-1982 a păstorit Episcopia Buzăului, iar din 1982 a fost ales Mitropolit al Ardealului, până în 29 august 2005. A lăsat în urmă rafturi de cărţi de toate genurile şi mai ales ucenici care s-au răspândit în toate mănăstirile din România. Este considerat de istorie drept unul din cei mai de seamă slujitori ai BOR, atât prin latura intelectuală, cât şi prin activitatea duhovnicească. (V. MUSCĂ)