Educație

Vrancea isihastă Fostul Schit Codru Sârbilor

Valentin Muscă
19 aug 2012 1255 vizualizări
A funcţionat între primii ani ai sec. XVIII şi 1863, pe moşia cu acelaşi nume de pe malul stâng al Putnei u a fost fondat de Mănăstirea Răchitoasa, prin donaţiile mai multor răzeşi printre care şi domnitorul Eustraţie Dabija

Cu aşezământul monahal din Dealul Sârbilor (comuna Ţifeşti) deschidem un capitol sumbru din istoria creştinismului românesc, pagini pe care istoria oficială, scrisă de Biserică mai ales, nu le menţionează. Este vorba despre aşa zisele „schituri viticole”, despre care am pomenit lapidar în episodul în care am vorbit de Schitul „Adormirea Maicii Domnului” din Beciu. Aceste schituri erau metoace ale unor mari mănăstiri din Moldova sau Muntenia. Unele fuseseră fondate special de aceste mănăstiri cu scopul de a lucra moşiile acestora. În cazul nostru, Schitul Codrul Sârbilor, de pe teritoriul satului Sârbi, comuna Ţifeşti, a fost fondat de Mănăstirea Răchitoasa de lângă Tecuci pentru a lucra „viile cu pomi” şi a păzi codrii seculari ai Moşiei „Codru Sârbilor”. Din acest motiv, viaţa în aceste schituri era mai degrabă o robotă, care nu se mai termina niciodată, de primăvara până toamna la vie şi prin livezi, iarna la făcut haragi pentru vie, pregătit lemnul pentru doage, la curăţat iazurile morilor, întreţinut acareturile şi turmele de animale şi orătănii. Cine muncea pe aceste moşii? Aşa cum nu prea scrie în cartea de istorie, robii ţigani, adică zeci de „sălaşuri” de ţigani cu copii şi călugării care aveau ca menire munca şi mai puţin rugăciunea. Cum era viaţa pe aceste „schituri viticole”? Un fel de sclavagism românesc. Atât ţiganii cât şi călugării nu aveau decât un singur drept: dreptul la muncă 24 h/24 h. Cine nu muncea, nu mânca şi era pedepsit fizic, bătut, legat în lanţuri în beciurile schitului etc, şi poveştile triste despre soarta acelor călugări încă nu s-au scris.

Fondat pe Moşia domnitorului Eustraţie Dabija

Eustraţie Dabija, primul voievod din Ţinutul Putnei

Schitul Codrul Sârbilor s-a format în podgoria domnească din Dealul Sârbilor, prin donaţiile succesive ale domnitorului Eustraţie Dabija(1661-1665) către anumite aşezăminte monahale. Prin contopirea acestor proprietăţi a luat naştere Moşia Codru Sârbilor, care a ajuns în primii ani ai secolului XVIII în proprietatea Mănăstirii Răchitoasa. La biserica metocului din deal, lângă pădure, veneau şi răzeşii care locuiau în cătunul Sârbi de pe malul stâng al Putnei. Vinurile produse de călugări la Schit erau apreciate până departe în capitala Moldovei, iar egumenii greci de la Mănăstirea Vatoped (unde era închinată Mănăstirea Răchitoasa) erau mulţumiţi de munca din Dealul Sârbilor, locul de unde Mănăstirea se aproviziona cu butoaie şi budane, deoarece lângă viile Schitului erau peste 50 de ha de pădure, defrişată de comunişti după 1948. Aşa zisa viaţă monahală din Codrul Sârbilor s-a sfârşit odată cu secularizarea în 1863, când Moşia a fost scoasă în arendă, apoi vândută sătenilor. Cele mai mari suprafeţe le-au cumpărat familiile Oancea şi Sclavone. Desfiinţându-se Schitul, o parte din robi au rămas, ca şi o parte din călugări, întemeind familii alături de răzeşii locului, care la rândul lor au părăsit biserica metocului de lângă pădure şi au ridicat alta pe malul Putnei, pe care au bombardat-o nemţii în Primul Război Mondial. Pe pământurile fostului Schit, oamenii locului au continuat să se ocupe de viţa-de-vie până când în 1948, cele mai frumoase şi întinse pământuri ale podgorenilor din Dealul Sârbilor au fost confiscate şi înfiinţate sinistrele colhozuri, gospodării colective etc. Paradoxal, la o sută de ani de la desfiinţarea Schitului şi a Moşiei cu acelaşi nume, comuniştii au reconstituit suprafaţa Moşiei, prin confiscări, numai că proprietarul era statul. După 1989, sistemul colectivist a fost desfiinţat şi sârbenii şi-au primit pământul confiscat. Astăzi, în Dealul Sârbilor a renăscut povestea podgoriei domneşti şi pe fosta suprafaţă deţinută cândva de Schit a luat naştere după 2005 o firmă privată, „Domeniul Casa Panciu”. Aceasta şi-a propus să reconstituie într-un muzeu al civilizaţiei viticole, istoria podgoriei domneşti şi lumea de ieri de la Schitul Codru Sârbilor. Mai multe despre povestea călugărilor de la Sârbi în volumul „Vrancea isihastă”. În episodul următor vom vorbi despre fosta Mănăstire Floreşti, comuna Câmpineanca. (Valentin MUSCĂ)


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 1

Adaugă comentariu
viorel iancu, acum 1916 zile, 22 ore, 11 minute, 4 secunde
Buna noapte Domnule Valentin Romeo Musca. Ne dati gata cu descrieri amanuntitre a unor asezaminte monahale de mult disparute peste care s-a asternut Foaia Timpului Trecut. Sunt multe asemenea citeste integral
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.