Case de epocă - locul în care te întalneşti cu bijuteriile arhitecturale ale Micului Paris
Blogul expertului în case de epocă Valentin Mandache intitulat chiar aşa http://casedeepoca.wordpress.com/ este un deliciu pentru toţi cei care consideră că perioada cea mai bună a Romaniei din punct de vedere architectural a fost sfarşitul secolului XIX-începutul secolului XX. Nu ne-am propus neapărat să promovăm proiectul lui V. Mandache, pentru că în doar caţiva ani de cand activează în online bucureşteanul a reuşit să devină un reper în domeniu, opiniile şi analizele sale fiind apreciate de oameni de pe toate continentele. Totuşi, ţinand cont de lipsa de viziune urbanistică şi de dezinteresul aproape total al autorităţilor postdecembriste, atat a celor din ţară, cat şi a celor din Vrancea, atunci cand vine vorba de patrimoniul arhitectural considerăm că munca unor astfel de oameni este extrem de necesară. Valentin Mandache străbate Bucureştiul în lung şi-n lat fotografiind casele vechi ale capitalei după care postează imaginile pe blog şi le analizează. Nu se opreşte doar la case luate în ansamblu, ci analizează şi detaliile, fie că e vorba de poarta unei curţi, de un balcon, de o clanţă, de o fereastră. Cu un bagaj de cunoştinţe dobandit în urma a ani şi de studiu, mulţi dintre ei făcuţi în Marea Britanie, şi cu o dragoste pentru imobilele de bun gust de odinioară, care taşneşte din fiecare articol, expertul în case de epocă îşi poartă cititorii în timpurile în care Bucureştiul îşi caştigaşe pe bună dreptate supranumele de Micul Paris. “Pasiunea mea sunt casele de epocă. Consider clădirile tradiţionale şi de epocă ale Romaniei că sunt, din multe puncte de vedere, bijuteriile arhitectonice uitate ale Europei, care nu şi-au realizat încă potenţialul. Prin această serie de articole periodice intenţionez să inspir în randul publicului aprecierea valorii şi importanţei caselor de epocă din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european şi o componentă vitală, deseori ignorată, a identităţii comunităţilor din ţară”, sunt cateva fragmente din postările lui Valentin Mandache.
Bijuteriile stilului neoromanesc
Balconul în stil “Mission Style”. Elementele din lemn sunt fin executate, de proporţii plăcute ochiului, într-o stare de conservare excelentă, acum la aproape opt decade de la crearea lor
Jardinierele, elemente decorative de largă folosinţă în urmă cu 7-8 decenii
Casa în stil “Micul Paris” care datează din anii 1890
Unul dintre stilurile arhitecturale apreciat de specialist este cel neoromanesc specific Romaniei care a apărut la sfarşitul secolului XIX ajungand la apogeu în perioada interbelică, acesta considerand că o casă în stilul menţionat este o piesă imobiliară valoroasă. “Unul din perceptele stilului neoromanesc este integrarea design-ului arhitectural în mediul natural al ţării, văzut ca un fel de Grădină a Domnului biblică, similar cum bisericile de sec. 18 în stil brancovenesc, din care în importantă proporţie se inspiră, erau considerate ca fragmente de rai pe pămant în această regiune afectată de războaie şi dominaţia otomană. Atmosfera ca de Arcadia a casei unde familia îşi făcea căminul este transmisă de arhitectura neoromanească printr-o bogată panoplie de elemente decorative specifice. Jardinierele sunt în această privinţă unele din cele mai efective mijloace de a obţine acel efect de serendipitate. Ele vin într-o mare varietate de forme şi decoraţii, amplasate în puncte de mare vizibilitate în şi în afara casei, cum ar fi jardinierele de pervaz. Plantele de flori şi ornamentale care cresc în ele, transmit ceva din plăcuta natură ce caracteriza Bucureştiul de acum opt sau nouă decade, cand s-au realizat aceste jardiniere”, scrie V. Mandache într-un articol dedicat jardinierelor. Prosperitatea economică a Romaniei din a doua parte a anilor 1930 s-a transpus şi în arhitectura vremii.
“Nenumărate clădiri în stil Art Deco şi Modernist au fost ridicate, iar stilul neoromanesc a atins atunci varful fazei sale tarzii de dezvoltare, prin unice sinteze cu Art Deco-ul. Una din cele mai interesante evoluţii ale arhitecturii locale a fost preferinţa în randul publicului pentru designuri inspirate din lumea mediteraneană. Era o arhitectură escapistă, reflectand aspiraţii similare cu tema Art Deco a pachebotului transoceanic, ce exprima dorinţa locuitorilor acestui colţ al Europei bantuit de ierni grele de evada spre tăramurile mediteraneene cu climat bland şi cald. Arhitectura pe această temă s-a dezvoltat într-o serie de sub-curente, de la forme veneţiene şi florentine pană la cele spaniole şi marocane sau chiar interpretări fanteziste de castele din poveşti. O branşă minoră a fost ceea ce aş numi designul “mission style”, care mie îmi evocă mai mult California decat Mediterana”, mai scrie expertul în case de epocă într-un articol.
Decădere şi aglomerare urbană în perioada comunistă
Scriind despre casele vechi ale capitalei, iubitorului de arhitectură îi era imposibil să nu se “lovească” de mutilările lăsate de regimul comunist, de modul tembel de-a dreptul în care bijuterii arhitecturale au fost rase definitiv de pe faţa pămantului sau “îngropate”, ascunse după odioasele blocuri. La tot ce au reuşit comuniştii în aproape jumătate de veac au mai contribuit din plin şi cei vopsiţi democraţi imediat după căderea fostului regim. Valentin Mandache este tranşant cand vine vorba de a descrie felul în care arată Romania anului 2012. “Cotroceni este de asemenea împodobit de diverse specii de copaci, care ne vor da oportunitatea să admirăm ceva din vechea şi serena identitate de mediu natural a Bucureştiului, un oraş renumit prin grădinile şi străzile sale aliniate de copaci frunzoşi, înainte ca aglomerarea şi decăderea urbană a erelor comunistă şi post-comunistă să fi alterat acest caracter”, conchide Mandache într-unul din posturile sale. Blogul http://casedeepoca.wordpress.com/ se cere a fi studiat cu atenţie pentru că este o încercare mai mult decat reuşită de educaţie arhitecturală şi de deschidere către frumos. (Sorin TUDOSE)
