Educație

Sfântul Maximilian Kolbe

Valentin Muscă
13 aug 2012 1448 vizualizări
Creştinii catolici îl pomenesc astăzi pe Maximilian Kolbe, preotul care într-o zi de 14 august 1941 a primit să meargă în camera de gazare pentru a salva viaţa unui dintre deţinuţii condamnaţi la moarte

Pomenindu-l pe Maximilian Kolbe, Biserica arată o dată în plus rolul slujitorilor săi în viaţa cetăţii, mai ales în momente cruciale, atunci când moartea bate la uşă, iar speranţa pare să moară. Maximilian Kolbe s-a născut în sânul unei familii proletare, dar fericită în simplitatea ei. Ca o paranteză, polonezii sunt comparaţi în religiozitatea lor cu noi, românii, iar astăzi, dacă cei mai mulţi slujitori ortodocşi din diapora sunt români, dintre catolici, polonezii ocupă de departe primul loc. În această atmosferă de fervoare religioasă pare să fi trăit primii ani viitorul preot Maximilian, care intră în Ordinul Franciscan şi devine misionar în Japonia. Viaţa sa în slujba Bisericii şi a aproapelui nu a fost un argument pentru a evita lagărul de exterminare unde îl găsim în vara anului 1941, îmbărbătând pe cei disperaţi, spovedind pe cei epuizaţi şi nu în ultimul rand hrănind credinţa în biruinţa Binelui. Sfârşitul său a fost unul pe măsura credinţei şi faptelor sale, oferindu-se să moară înlocul unui condamnat la moarte care repeta cu disperare numele copiilor, pe care-i va regăsi după război, mărturisind că datorează viaţa, sacrificiului acestui slujitor al Bisericii. Atât catolicii, cât şi protestanţii şi-au trecut în cartea veşniciei slujitorii morţi în lagările de exterminare în timpul Primului Război Mondial. Sacrosantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române aşteaptă ca martirii ortodocşi să iasă din gropile comune ale Gulagului comunist şi să urce singuri în calendare. Orice încercare a laicatului ortodox de propunere pentru canonizare a unor mărturisitori creştini ortodocşi din temniţele comuniste s-a lovit de zidul insensibil al conducerii BOR, care se încăpăţânează să accepte că în timp ce Biserica, oficial, colaboara cu regimul, sute de preoţi putrezeau la gherlă şi-i cuminecau simbolic, cu ceai sau apă, pe muribunzii răpuşi de tuberculoză şi inaniţie. Va veni o vreme când moaştele sfinţilor din timpul regimului comunist vor ieşi din mormintele de la Aiud, Gherla, Sighet sau canal şi vor ocupa manu militari locul lor în calendare! (Valentin MUSCĂ)


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.