Mănăstirea “Sfântul Ioan” din Focşani îşi dezvăluie secretele
În sfârşit o carte serioasă despre cel mai cunoscut lăcaş de cult din Focşanii Munteniei. “Mănăstirea Sf. Ioan Focşani. Studiu monografic” (Ed. Terra, Focşani, 2012) este, după ştiinţa noastră, prima lucrare în care sunt publicate la un loc, în premieră, manuscrise rarisime, transcrise din chirilică, şi rezultatele cercetărilor arheologice efectuate în ultimii ani de tinerele Aurora Emilia Apostu şi Mădălina Stănescu. Din acest punct de vedere, studiul monografic al fostei Mănăstiri „Sf. Ioan” din Focşani este o premieră în pestriţa atmosferă pseudo-ştiinţifică din Vrancea, unde tot felul de politruci scot „cărţi” de istorie şi aşa zise monografii de o calitate ştiinţifică îndoielnică. În oceanul de maculatură locală, finanţată în cea mai mare parte din banii Primăriilor, publicarea unei lucrări originale, care îmbină cercetarea arheologică şi documente arhivistice, este un eveniment care trebuie semnalat. Mai ales că aceste documente nu sunt doar citate în corpul lucrării, ci şi editate în Anexe. Structurat în 5 capitole, studiul monografic recrează după documente din arhive şi pe baza cercetărilor arheologice, imaginea fostei mănăstiri muntene şi locul pe care aceasta l-a ocupat în viaţa comunităţii românilor de la sud de Milcov şi a focşănenilor după 1862, când fosta biserică a călugărilor greci devenise lăcaş de mir, catedrală a urbei şi martor la principalele evenimente sociale, culturale şi politice din oraş. Din nefericire, travaliul arheologic al celor două cercetătoare şi migăloasa muncă pe documente a Leliei Pavel nu au fost puse în lumină de Primăria Focşani, care a făcut economie, publicând într-o ediţie pauperă această carte de căpătâi a istoriei Focşanilor. Nu poţi să editezi manuscrise originale, împodobite cu miniaturi color de o frumuseţe rarisimă, în alb-negru, pe o hârtie de copiator! Nici să publici superbele imagini ale cercetărilor arheologice pe acelaşi tip de hârtie, iar cele 250 de pagini ale lucrării format A4 să le aduni, ca pe un caiet studenţesc în coperte de grosimea unei cărţi de vizită! Cu siguranţă, şefii din Primărie nu dau nici o importanţă muncii de cercetare, istoriei şi genezei civilizaţiei din Oraşul Unirii, singurul lucru care-i preocupă fiind dolcele farniente pe banul public. Felicitări celer trei Doamne de la Muzeul Vrancei, care ne-au apropiat un pic mai mult de viaţa focşănenilor de ieri, de lumea egumenilor greci de la „Sf. Ioan” şi de epoca în care negustorii din cele două târguri de pe malul Milcovului luptau împotriva atotputernicei Mănăstiri şi a privilegiilor sale! (Valentin MUSCĂ)