Colţul profesorului - Rămas bun, domnule Profesor!
Zilele acestea, Profesorul Corneliu Savu a plecat!... Existenţa dumnealui a căpătat o nouă dimensiune şi, probabil, de-acolo, vede lumea în tot întregul ei. Nu pot vorbi la timpul trecut despre Profesorul care, timp de 30 de ani, a fost lângă mine, corectându-mi greşelile şi apreciindu-mi evoluţia cu aceeaşi francheţe. Dezbateri lungi, argumente şi contraargumente au fost ”dălţi” cu care a sculptat cariera mea didactică încă din 1983 şi până mai acum o lună când am avut o ultimă întâlnire. A fost, şi nu doar pentru mine, genul acela de mentor despre care nu poţi să spui dacă l-ai iubit sau l-ai respectat mai mult.
Îmi amintesc de un început de septembrie 1983 când, repartizat fiind pe postul de profesor de matematică la Liceul Unirea, l-am întâlnit pe domnul Profesor. Ne cunoşteam deja de la olimpiadele de matematică din ultimii mei ani de liceu, eu- elev, dumnealui – profesor corector. După momentul revederii, m-a întrebat, pe un ton serios, dacă în studenţie citisem pedagogie. Tata, care era de faţă, a zâmbit îngăduitor, ştiind care era, la momentul acela, părerea mea despre această disciplină. Cu aroganţa specifică tinereţii, am îndrăznit să fac o glumă, dând definiţia pedagogiei în viziunea studentului: ”disciplina cu şi fără de care elevii cresc la fel”. Profesorul n-a gustat gluma şi a avut o reacţie dură. Aproape un ceas am discutat în trei despre cât de important este, pentru un dascăl, să cunoască pedagogie. Pe măsură ce l-am cunoscut mai bine şi am lucrat împreună, am înţeles de ce a reacţionat aşa: elevul trebuie să fie centrul universului unui profesor. Aşa gândea domnul Profesor Savu!
Este greu de descris, în câteva rânduri, ”odiseea” conceperii Manualului de matematică pentru clasa a VIII-a, a Complementelor de geometrie plană pentru orele de opţional la clasa a VII-a sau a Probelor de evaluare pentru clasa a VIII-a - şi mă refer doar la acele lucrări la care sunt coautor alături de Profesorul Corneliu Savu, fiindcă dumnealui are şi alte lucrări publicate. Fiecare cuvânt, fiecare expresie, fiecare comentariu, fiecare exerciţiu era şlefuit până la perfecţiune. Rigoare, claritate şi atractivitate în tot ceea ce se scrie; nimic în plus! Asta cerea domnul profesor de la colaboratorii săi.
Legat prin toată fiinţa de ceea ce înseamnă şcoală, chiar şi după momentul pensionării lucra la mai multe materiale, printre care se afla şi un viitor manual de matematică gândit după noile programe pentru gimnaziu.
Profesorul Corneliu Savu a plecat, dar va trăi mai departe prin cei cărora, într-o formă sau alta, le-a conturat cariera didactică.
Rămas bun, domnule Profesor! Îngerii să vă aibă în pază!
Profesor Dan Popoiu - Colegiul Naţional Unirea