Vrancea isihastă: Fostul Schit «Sfinţii Arhangheli» din Peletic
Cu fostul Schit «Sfinţii Arhangheli» din satul Peletic, comuna Gura Caliţei, intrăm într-o lume de basm, unde oamenii trăiesc în ritmuri ancestrale, iar viaţa le este reglată de ciclurile naturale ale anotimpurilor. Departe de civilizaţia invadatoare care a schimonosit arhitectura bisericilor din România începutului de veac XXI, în satele de pe dealurile Subcarpatice ale Vrancei toponimele şi hidronimele ne transpun cu milenii în urmă. Nu departe de Valea Râmnei, pe Valea râului Peletic, lângă dealul cu acelaşi nume, în apropierea cătunului omonim, la sfârşitul secolului XVII, preotul Fătu a înfiinţat Schitul Peleticul. Prima consemnare documentară este din 27 decembrie 1697, când Cârstea Hercu, feciorul preotului Fătu, închină Schitul puternicei mănăstiri brâncoveneşti «Adormirea Maicii Domnului» din Râmnicu-Sărat, care poseda întinse moşii în acest teritoriu muntean. Ca şi Mănăstirea, Schitul avea întinse proprietăţi în satele din împrejurimi, ceea ce l-a făcut şi mai atractiv pentru egumenii mănăstirii râmnicene. Fiind şi lăcaş de rugăciune pentru creştinii care locuiau moşioarele de pe aceste dealuri şi văi, Schitul a primit în scurt timp şi alte danii, iar odată devenit metoc al Mănăstirii din Râmnic a beneficiat de avantajele statutului aşezământului mamă, respectiv scutiri de taxe şi biruri, dar aceasta a însemnat şi declinul pe termen lung. Ca şi în cazul altor schituri devenite metoace şi Peleticul a trecut în umbra mănăstirii, iar prin unirea proprietăţilor latura duhovnicească a trecut pe planul al doilea, monahii fiind folosiţi mai ales la muncile istovitoare de pe întinsele moşii. Nu ştim motivele, dar în a doua jumătate a secolului XVIII viaţa monahală a încetat, iar biserica de lemn a schitului a devenit biserică de mir pentru creştinii cătunului Peletic. În veacul următor, în 1833 a fost construită o biserică nouă din lemn de către Enache Cotescu şi Sandu Simion, lăcaş care a stat în picioare până la sfârşitul anilor 80, fiind folosit ca biserică pentru cimitirul format în jurul său. În anii 90, pe locul fostului Schit, preotul Gheorghiţă Crihan a ridicat o biserică nouă, sfinţită în 1997. Deşi dispărut, faptul că pe locul fostului Schit există astăzi o biserică face ca povestea aşezământului de pe Valea Peleticului să nu moară definitiv, ci să fie perpetuată din generaţie în generaţie. În episodul următor vom prezenta povestea Schitului Codru Sârbilor din comuna Ţifeşti. (Valentin MUSCĂ)