Ion Mincu: De la Primăria Focşani, promotor al identităţii naţionale în arhitectură
Viaţa şi personalitatea arhitectului focşănean Ion Mincu au fost dezbătute ieri la Ateneul Polular “Maior Gh. Pastia” în cadrul unui simpozion dedicat celor 100 de ani de la dispariţia marelui architect roman. Primul care a luat cuvantul a fost referentul Florin Dardală, reprezentant al Serviciului Judeţean al Arhivelor Naţionale Vrancea care a ţinut să precizeze de la bun început că data şi locul naşterii nu sunt certe. “În primul rand ţin să precizez că atat locul, cat şi anul naşterii sunt incerte, iar reputatul genealogist Mihai Sorin Rădulescu susţine că a Mincu este născut în 1849, în Targovişte. Cu toate acestea, Mincu a copilărit aici, în casa părintească aflată pană în anii 1970 pe actualul Bulevard al Unirii, în zona Capelei Militare”, a declarat Florin Dardală. Acesta spune că ultimul proprietar al casei în care a locuit arhitectul se lăuda cu faptul că stă în casa lui Mincu. “În deceniul şapte ultimul proprietar al imobilului lui Mincu spunea că a cumpărat casa de la o nepoată de-a arhitectului. De altfel, în acei ani veneau mulţi copii care vizitau casa existand şi o înregistrare video cu casa, înregistrare aflată probabil în arhiva televiziunii romane. Totodată, există documente în arhivă care atestă că Mincu a fost chiar angajat al Primăriei Focşani, chiar în repetate randuri”, a mai adăugat Dardală. Printre cei care au mai luat cuvantul s-a numărat şi Conf. Univ. Dr. Arh. Dan Chiselevici, membru al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice a MCPN Bucureşti. “Familia Mincu a investit foarte mult în educaţia artistică a copiilor lor, toţi fraţii ştiind să cante la cate un instrument. Terminand Şcoala Naţională de poduri şi şosele din Bucureşti, Mincu era cam nemulţumit spunand că «drumuri şi poduri sunt peste tot», el dorind ceva mai mult. Mincu era în căutarea unei identităţi naţionale în arhitectură”, a declarat şi Dan Chiselvici. Acesta a mai adăugat că tanărul Mincu de atunci a plecat la studii peste hotare, unde făcea peste tot schiţe de care avea să se folosească mai tarziu în opera sa. Ion Mincu avea să treacă în nefiinţă în 1912, iar în prezent Romania are nevoie măcar de cate un Mincu în fiecare judeţ al ţării luand în calcul starea deplorabilă în care arată ţara din punct de vedere arhitectural. (Sorin TUDOSE)
