Colţul profesorului
La ceas de examen, unii confundă ştiinţa cu politica şi îşi dau cu părerea, contestand bareme, subiecte, comisii. De trei zile, pe toate lungimile de undă se discută asupra corectitudinii unui item recomandat de autorii baremului aferent subiectului de limba şi literatura romană, dat la nemaipomenitul examen de evaluare naţională. “Mult zgomot pentru nimic!”(Shakespeare).
Textul de “mare” dificultate academică era:
“Ceea ce mă jenează este dificultatea răsfoirii.”
Etapele rezolvării:
1. Se identifică predicatele: “jenează” şi “este dificultatea”. Primul este predicat verbal, iar al doilea este predicat nominal, format din verbul copulativ “a fi”, la indicativ prezent şi numele predicativ ”dificultatea” exprimat prin substantiv.
2. Se recunosc elementele de relaţie: ”ceea ce”, pronume relativ.
3. Se face segmentarea textului în propoziţii:
Prima propoziţie: ”Ceea ce mă jenează”;
A doua propoziţie: ”este dificultatea răsfoirii”.
3. Stabilirea felului propoziţiilor:
A doua propoziţie este propoziţie principală şi regentă pentru prima.
Prima propozitie este subordonată, introdusă prin elementul relaţional ”ceea ce”.
Cum alegem felul subordonatei?
Atributivă nu poate fi, deoarece nu determină un substantiv sau un înlocuitor al substantivului.
Predicativă nu poate fi, deoarece în regentă există nume predicativ.
Rămane varianta “C”, subiectivă, susţinută prin topică, dar şi prin procedeul contragerii. Subordonata subiectivă se contrage într-un subiect. În cazul nostru, prin contragere, obţinem: ”Problema mea… este dificultatea răsfoirii” sau “Nemulţumirea mea… este dificultatea răsfoirii.
S-a dat o frază după algoritm. Cine a fost la şcoală şi a învăţat, nu a întampinat nicio DIFICULTATE. Pe ce se mai pot face contestaţii?
Oricum, subiectul de gramatică propus este în concordanţă cu acţiunea concertată de a scoate gramatica din şcoală, tratand-o deja ca pe o cenuşăreasă... Colegii mei de breaslă au devenit nişte simpli executanţi şi aceasta nu e bine pentru viitorul studiului limbii romane în şcoală. Unde ne sunt “grămăticii” de altădată?
Vasile Lefter