O făptură de tină însufleţită, arzând pentru Cristos, s-a stins...
În urmă cu aproape două secole, un alt Tudor, din Vladimiri, prevestea parcă îmbrăcarea cămeşii morţii preotului Tudor Marin, hirotonit la 2 octombrie 1966, în faţa Sfântului Altar. De atunci au trecut peste patru decenii iar drumul vieţii părintelui Tudor este presărat numai cu fapte bune, în slujba bisericii şi a credincioşilor ei, între care în ultimii 20 de ani m-am numărat şi eu. Merită amintite unele fapte săvârşite de părintele Marin: între 25 şi 27 noiembrie 2003 au fost aduse în biserică moaştele Sf. Ierarh Teodosie de la Brazi; în luna iunie 2005, tot aici s-a slujit parastasul pentru pomenirea sciitorului Duiliu Zamfirescu; la 18 ianuarie 2009 s-a făcut aici prima pomenire a lui Grigore Vieru, poetul pătimirii noastre de dincolo de Prut. În ultimii 20 de ani, dintr-o biserică sortită pieirii de vechiul regim, s-a înălţat viguros şi măreţ actualul lăcaş de cult din inima oraşului Focşani, primind cea mai frumoasă înfăţişare în anul 2011, când s-au împlinit şi sărbătorit 350 de la ctitorie. Prin vrednicia părintelui Marin Tudor, ÎPS Epifanie Norocel, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei, s-a dat binecuvântare Coralei ”Al. Macedon”, singurul cor religios din Vrancea, s-a înregistrat un CD cu cântecele Coralei, iar în ziua de 27 decembrie, de Sf. Ştefan, în faţa Sfântului Altar a fost lansată monografia bisericii, autorul ei fiind botezat cu acest nume.
Câtă durere trăiesc focşănenii şi întreaga ortodoxie pentru că inima unui slujitor al Sfântului Altar s-a oprit în Biserica „Naşterea Sf. Ioan Botezătorul” – inimă şi simbol al credinţei în Dumnezeu şi al unirii tuturor românilor.
O făptură din tină însufleţită, arzând pentru Cristos, preotul Tudor Marin, s-a stins şi se va întoarce în pământul care ne-a zămislit.
Dumnezeu să-l odihnească şi să-l aşeze în rândul sfinţilor!
Profesor Ştefan Neagu