Cuviosul Vasile Carpatinul de la Poiana Mărului
Creştinii ortodocşi îl pomenesc astăzi pe cel supranumit Vasile Carpatinul, părintele renaşterii isihaste din secolul XVIII, fenomen care a avut ca punct de pornire Schiturile Dălhăuţi şi Poiana Mărului. Născut în Rusia pravoslavnică, împreună cu alţi monahi doritori de viaţă duhovnicească, Vasile a plecat în primii ani după 1700, din calea curentului laicizant al Impăratului Petru Cel Mare, şi s-a stabilit pentru două decenii la Schitul Dălhăuţi. Inspirat de scrierile isihaste ale părinţilor greci şi ruşi, pe urmele Sfinţilor Dimitrie al Rostovului şi Pahomie de la Gledin, Cuviosul Vasile a încercat să apropie Ortodoxia de scrierile duhovniceşti, să aducă Rugăciunea Inimii în viaţa monahilor şi a credincioşilor laici şi să transforme schiturile şi mănăstirile în laboratoare duhovniceşti. Avînd sediul la Schitul Poiana Mărului, pe care l-a înfiinţat după 1730, mişcarea spirituală vasiliană a cuprins întreaga Ortodoxie, pînă în Grecia şi Rusia. Cel care a desăvîrşit acest curent spiritual a fost ucenicul său, Paisie Velicicovschi. A trecut la cele veşnice în 1767, lăsînd o salbă de comunităţi monahale puternice şi mii de volume din sfinţii Părinţi ai Bisericii, răspîndite la toate bisericile din zona Buzăului şi a actualului judeţ Vrancea. Ca o ironie, după moartea sa, Schitul şi chiliile au ars în întregime, cimitirul a fost răvăşit şi astăzi nici nu mai ştim unde îşi doarme somnul de veci. În afară de serviciul religios oficiat cu ocazia canonizării, care a avut loc în anul 2003, Biserica locală, respectiv Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei, a făcut prea puţin pentru popularizarea figurii sale luminoase şi recunoaşterea rolului său în renaşterea spirituală care a avut loc în plină epocă de fanariotizare a spiritului românesc. (Valentin MUSCĂ)