"La noi" - foaie de cultura, istorie locala si educatie sovejeana
Bîntuit de gînduri negre, de iarna ca un coşmar, de perspectiva apocaliptică pe care ne-o prefigurează diriguitorii pentru care contăm, de încrîncenarea care ne bîntuie permanent, de pîcla care ne întunecă sufletele şi mintea cîtă ne-a mai rămas, mărturisesc că lectura publicaţiei a fost o adevărată revelaţie, o adevărată reînviere a speranţei.
Zidită pe versul tragic al poetului pătimirii noastre, O. Goga - ,,La noi sunt codri verzi de brad/ şi cîmpuri de mătasă;/ La noi atîţia fluturi sunt/ şi-atîta jale-n casă” -, publicaţia sovejană ne transmite optimism şi încredere.
Editorul ştie să percuteze mintea şi sufletul cititorului, utilizînd forţa credinţei creştine şi a tradiţiei seculare, simboluri pe care le vedem exprimate chiar şi numai la nivel de titluri: Hristos a înviat!; Ion Creangă - 175 de ani; O mare prietenie literară: Mihai Eminescu şi Ion Creangă; Humuleşti - spaţiul memoriei colective; Comoara din sufletul bunicilor - încondeierea ouălor la Soveja; Oul roşu în viaţa sovejenilor, la Paşti; Paştele la sovejeni; Cărţile Sovejei - Oameni de la munte de Soveja şS. Mehedinţiţ etc.
Speranţa noastră adevărată rezidă însă în faptul că din 22 de articole, 17 sunt semnate de elevi sovejeni din clasele V-X, aceştia dovedind, sensibilitate, gust estetic, reale calităţi creatoare şi cunoştinţe remarcabile. ,,… Ramură de sălcioară,/ cu zîmbet de primăvară,/ duc în casa mea curată,/ fă-mi-o binecuvîntată/ cu căldură, bucurii/ în zi sfîntă de Florii” (De Florii - Gabriel Burnichioiu, cls. a V-a).
Din această perspectivă, îmi imaginez publicaţia La noi… ca pe o şezătoare în care magistrul, Constantin Macarie - tip sadovenian prin statură şi vibraţie interioară - şade la taifas cu învăţăceii săi iniţiindu-i în tainele limbii române, ale curgerii versului mioritic, în tainele tradiţiei.
Atent la prospeţimea şi frumuseţile din coloanele publicaţiei, îndemn pe întemeietorii şi truditorii acestei reviste să trimită un exemplar şi lui Horia Roman Patapievici, marele blasfemiator al limbii şi poporului român! Poate că în felul acesta îşi va cere scuze de la popor, poate va învăţa limba română pentru că ceea ce debitează cu aer de mare intelectual este o păsărească amestecată cu venin şi otravă cu care împroaşcă şi spurcă totul în jur, sau poate se va duce de La noi… unde a înţărcat mutu iapa. Aferim! (Costică NEAGU)